Pregătirile zilei de 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, văzute prin ochii unui ziarist maghiar
0
Din relatarea corespondentului de la Alba Iulia a ziarului „Aradi Kozlony" aflăm despre mulţimile venite în oraş în ajunul zilei de 1 Decembrie 1918, dar şi despre negocierile fruntaşilor români de la hotelul „Hungaria", cel mai luxos din oraş.
30 noiembrie 1918, Alba Iulia. Oraşul găzduia zeci de mii de ţărani, mii de muncitori şi intelectuali, ajunşi din diferite colţuri ale Transilvaniei. Atmosfera zilei premergătoare Marii Adunării Naţionale este surprinsă şi de corespondentul ziarului „Aradi Kozlony".
Prezentăm, mai jos, corespondenţa din 30 noiembrie 1918:
„Trenurile speciale pline până la refuz, ce sosesc din jumătate în jumătate de oră, varsă o lume imensă în gara Alba-Iulia. Sânt delegaţii români formaţi din ţărani, preoţi şi intelectuali de la oraşe, - ce vin să ia parte la marea adunare naţională a românilor din Ardeal şi din celelalte teritorii ale Ungariei. Delegaţii diferitelor sate româneşti intră în horă şi fluturând steaguri tricolore, cântând imnuri patriotice şi manifestând entuziasm pentru România Mare. Ordinea la Alba-Iulia este menţinută de ostaşii fostului regiment 33 infanterie, încadraţi în garda naţională română de sub comanda maiorului Alexandru Vlad. Ordinea în gară, pe care flutură acuma drapele româneşti, este păzită tot de membrii gărzii naţionale, populaţia oraşului, îmbrăcată în port naţional, aşteaptă sosirea trenurilor. Conducătorii românilor s-au consfătuit azi toată ziua pentru a pune la punct cât mai bine programul zilei de mâine. Consfătuirea fruntaşilor a avut loc în încăperile de la etaj ale hotelului “Hungaria”. Conducătorii consiliului naţional român au fost cazaţi aici şi consfătuirile, cu mici întreruperi au ţinut până târziu după miezul nopţii. Piaţa din faţa hotelului “Hungaria” geme de lumea care aşteaptă sfârşitul şedinţelor. Cafeneaua şi restaurantul hotelului sânt pline până la refuz. Peste tot o veselie debordantă, muzică ţigănească, cântece patriotice, dansuri naţionale. Orăşenii şi ţăranii dansează împreună jocurile romaneşti
corespondenţa din 30 noiembrie 1918 din Alba Iulia pentru ziarul „Aradi Kozlony"
Negocierile de la hotelul „Hungaria“
Hotelul „Hungaria“, situat aproximativ vizavi de actuala Casă de Cultură a Studenţilor din Alba Iulia, era la momentul 1918 cel mai luxos local din oraş. Ulterior, şi-a schimbat numele în „Dacia“. A fost dărâmat în anii 1980, pentru a se ridica actualul bloc de locuinţe 280.
Fruntaşii politici ardeleni ai vremii au pus aici la punct, în ziua de 30 noiembrie 1918, ultimele detalii organizatorice ale evenimentelor de a doua zi de la Alba Iulia. Potrivit istoricilor care au cercetat această perioadă, după discuţii lungi, care nu au fost lipsite de replici tăioase, spre miezul nopţii, s-a stabilit, în sfârşit, un acord şi s-a conturat forma definitivă a proiectului de Rezoluţie. Documentul prin care s-a hotărât „Unirea Transilvaniei, Banatului şi a Părţilor Ungurene cu ţara-mamă“, a fost întocmit de unul dintre cei mai reprezentativi oameni politici români ardeleni, Vasile Goldiş. Confirmarea oficială a venit zece ani mai târziu, prin vocea lui Ioan Fluieraş în Parlamentului României.
În partea centrală a primei coperţi a manuscrisului este înscrisă fotografia lui Vasile Goldiş , încadrată în partea stângă de frunze de stejar, iar în dreapta de măslin
Printre cei care au hotărât Unirea Transilvaniei cu România la Alba Iulia, în urmă cu 97 de ani, îi regăsim pe primul primar român al oraşului Alba Iulia, Camil Velican, pe istoricul Silviu Dragomir, dar şi pe „părintele" Grădinii Botanice din Cluj Napoca. Accesul în actuala Sală a Unirii s-a făcut în baza unui permis numit „credenţional“.
Permisul cu care a intrat în Sala Unirii avocatul Camil Velican din Alba Iulia
Programul zilei de 1 Decembrie 1918 includea precizări pentru zecile de mii de participanţi, ce erau aşteptaţi să se „reverse în Cetatea Bălgradului“. Reprezentanţii fiecărei comune erau sfătuiţi să aibă la purtător un steag tricolor şi o tablă cu numele localităţii din care veneau. Localnicii, dar şi cei din satele învecinate erau îndemnaţi să-şi pună în traistă „alimentele de lipsă“. Iar, ca să fie lucrurile şi mai clare se spunea cu subiect şi predicat că „banchete şi mese comune nu vor fi“. Regula avea o excepţie pentru cei veniţi de departe, pentru care „s-a făcut tot posibilul, ca să fie provăzuţi cu alimente, în restaurantele din loc, în parte, şi la găzduitori“.(Articol scris de NICU NEAG)
Citiţi şi:
Controversele tăbliţelor de la Tărtăria, artefacte care ar conţine cel mai vechi scris din lume
Se încarcă comentariile...
