MANUSCRIS Discursul lui Vasile Goldiş în faţa delegaţilor veniţi  la Alba Iulia în 1918. A prefaţat „Unirea Transilvaniei cu ţara-mamă“

Cuvântarea lui Vasile Goldiş a fost momentul esenţial al Programului Marii Adunări Naţionale Constituante a românilor din Transilvania şi Ungaria, ţinută în ziua de duminică, 1 Decembrie 1918,  la Alba Iulia. Manuscrisul original se păstrează la Muzeul Naţional al Unirii şi mai este cunoscut şi ca „mapa lui Vasile Goldiş“.

Fiecare pagină a manuscrisului lui Vasile Goldiş este numerotată cu cifre romane, de la  I – XIII. Primele nouă pagini conţin cuvântarea propriu-zisă, iar ultimele trei articolele Hotărârii Adunării Naţionale, care se termină cu semnătura fruntaşului politic ardelean.

Membru marcant al Partidului Naţinal Român din Transilvania, Vasile Goldiş a primit cinstea discursului solemn şi festiv în faţa delegaţilor reuniţi la Aba Iulia, în duminica de  1 Decembrie 1918. Om de o vastă cultură, Goldiş a reuşit să schiţeze în cuvinte alese istoria dramatică a poporului nostru de-a lungul veacurilor,  dar şi rezistenţa de a îndura soarta aspră a „loviturilor duşmane în statornică răbdare“. Istoricul porneşte de la aşezarea coloniştilor romani în Dacia. „veacuri de-a rândul poporul românesc, adevăratul şi legitimul proprietar al pământului ce fusese odinioară Dacia romană, a fost socotit străin şi rob pe pământul lui strămoşesc “.

De la Mihai Viteazul la „bunul şi luminatul Cuza”

Ajunge la asupritorii din veacurile următoare , opriţi de „braţul puternic al geniului scânteelor al Viteazului Mihai“. Goldiş subliniază că realizarea sa este vremelnică: „această unire o clipă dispăru ca fulgerarea unei scântei electrice şi trupul neamului nostru se frânse iar în bucăţi“.

Marele om politic ardelean al vremii insistă asupra luptelor naţiunii române pentru emanciparea naţională şi socială de la 1848 şi stăruie asupra momentului istoric de la 1859, asupra unirii Moldovei cu Muntenia, făurite sub „bunul şi luminatul Cuza”. Se opreşte, apoi, asupra Primului Război Mondial  cu atâtea sacrificii umane şi materiale, dar şi cu biruinţa ideii de unitate naţională, în baza căreia naţiunea română aleargă „în braţele dulcei sale mame”. V. Goldiş mai arată că Unirea românilor într-un singur stat pretinde asigurarea pe seama tuturor persoanelor a aceloraşi drepturi şi îndatoriri.

„Să jurăm credinţă, de aici înainte, numai naţiunii române“

Referindu-se la Transilvania sub regimul austro-ungar ,  Vasile Goldiş  subliniază opresiunile la care au fost supuşi românii,  cu toate că ei au continuat să îşi facă „datoria de cetăţeni ai Ungariei şi supuşi ai dinastiei de Habsburg-Lotharingia “. „Naţiunile trebuiesc liberate. Între acestea şi naţiunea română din Ungaria Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi liberată  îl recunoaşte toată lumea, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri“.

„Bucatirea poporului romanesc n-a fost urmarea vreunei legi economice, in care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotriva, teritoriul dintre Nistru, Tisa si Dunare constituie cea mai ideala unitate economica aproape autarchie.Bucatirea trupului romanesc a fost act de barbarie. Distrusa barbar, unirea tuturor Romanilor intr-un singur Stat, este cea mai fireasca pretentiune pretentiune a civilizatiunei. (Strigate entuziaste: Asa-i).

 „Unirea tuturor românilor într-un singur stat, numai atunci va fi statornicită şi garantată prin istoria viitoare a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepţie asupra vieţii, prin duhul vremurilor noi [...] Civilizaţiunea care ne-a eliberat pretinde de la noi respectul pentru dânsa şi ne obligă să prăbuşim în noul stat orice privilegiu şi să statornicim ca fundament al acestui stat munca şi răsplata ei întreagă”

Marele om politic ardelean îşi încheia discursul solemn de la Alba Iulia, acum 95 de ani, astfel: “Să jurăm credinţă, de aici înainte, numai naţiunii române, dar tot atunci să jurăm credinţă şi civilizaţiunei umane. Câtă vreme vom păstra aceste credinţi, neamul nostru va trăi, se va întări, şi fericiţi vor fi urmaşii noştri până la sfârşitul veacurilor“.

După o scurtă pauză în glas, Goldiş a spus: „Rog Mărita Adunare să primească următoarea Hotărâre“. Şi a citit cele nouă articole ale Rezoluţiei de Unire, iar când a sfârşit lectura, toţi participanţii au răspuns prin ovaţii şi aplauze furtunoase, având puterea unui tunet. Elev de liceu la Blaj , Iulian Trifu, îşi aminteşte că “uraganul de aplauze care a urmat , după citirea actului privitor la Unire , a durat circa 10 - 15 minute “.Rezoluţia citită de către Vasile Goldiş, care a fost votată cu unanimitate şi cu însufleţire, ceea ce însemna că “Unirea Transilvaniei, Banatului şi a Părţilor Ungurene cu ţara-mamă este decisă pentru toate veacurile “.

Manuscrisul original al cuvântării lui Vasile Goldiş a  ajuns în patrimoniul Muzeului din Alba Iulia în 1929. În partea centrală a primei coperţi este înscrisă fotografia marelui om politic ardelean , încadrată în partea stângă de frunze de stejar, iar în dreapta de măslin, sub  care stă scris cu majuscule: „Cuvântarea lui Vasile Goldiş la 1 Dec. 1918“.(Articol scris de NICU NEAG)