Portet. Albaiulianul Nicolae Bilca a pus mochetă în Casa Poporului

Nicolae Bilca şi alţi cinci colegi de-ai săi de la fabrica de covoare din Alba Iulia au lucrat o lună în Casa Poporului, unde au pus 5.000 metri pătraţi de mochetă în Senat şi Camera Deputaţilor.
Pasionat de istorie şi geografie, Nicolae Bilca visa în liceu să urmeze facultatea la Cluj Napoca. Nu a putut să-şi îndeplinească idealul, întrucât părinţii lui, agricultori din zona Târnavelor, nu aveau posibilităţi să-i întreţină la oraş pe el şi cele două surori mai mici ale sale. „Eu eram în ultimul an de liceu, iar surorile mele în a IX-a şi a X-a. Toţi stăteam la internat, iar ai mei trebuiau să plătescă lunar 2.100 lei. Era un efort peste puterile lor”, povesteşte Nicolae Bilca.
Expert în radio-locaţie
A renunţat la studii superioare şi imediat după bacalaureat s-a înrolat în armată, la radio-locaţie, în Odorheiu Secuiesc. În radio-locaţie s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni „dictori” pe care îi avea atunci armata română. „Planşetiştii urmăream toate avioanele care zburau deasupra ţării, eu primeam mesajele, cam zece pe minut, şi le transmiteam mai departe. Colegii îmi spuneau că sunt cel mai bun dictor din sud-vestul Europei”, afirmă zâmbind albaiulianul.
După satisfacerea stagiului militar, s-a angajat la fabrica de covoare din Alba Iulia. A lucrat aproape 22 de ani la Incov, aşa cum este denumită fabrica unde înainte de 1989 se făceau covoare speciale pentru Nicolae Ceauşescu, având imprimate chipul dictatorului şi al soţiei sale. „Ştiu că se făceau astfel de covoare, dar eu lucram ca finisor, nu am avut tangenţe cu fabricarea lor”, spune Nicolae Bilca.
O lună a lucrat „zi lumină” în Casa Poporului
În perioada 2000-2002 a fost liderul sindical al fabricii. „Când m-au ales pe mine lider sindical, în fabrica de covoare salariul minim era de 1,6 milioane lei vechi. În doi ani s-a dublat, dar degeaba. Oamenii erau nemulţumiţi, pentru că fabrica nu prea avea lichidităţi şi se întârzia plata salariilor două-trei săptămâni”, îşi aminteşte Nicolae Bilca.
Interesant este că în vara anului 2004 el şi alţi cinci colegi din fabrică au fost detaşaţi la Bucureşti pentru a mocheta în Casa Poporului cele două camere parlamentare. „Era vacanţă parlamentară şi am lucrat timp de o lună, zilnic 12 ore, inclusiv duminica, pentru a pune mochetă bej în Camera Deputaţilor şi verde în Senat. Am folosit cam 5.000 de metri pătraţi de mochetă”, povesteşte Nicolae Bilca.
În anul 2006 a plecat benevol din fabrica de covoare, motivul fiind întârzierile repetate la plata salariilor. S-a recalificat prin intermediul AJOFM Alba în meseria de instalator şi acum lucrează la o firmă particulară. „Îmi place meseria pe care o am acum. Lucrez la o firmă serioasă, care îşi respectă salariaţii”, spune Nicolae Bilca.
Îţi place mult fotbalul. Ce te deranjează la nivel de campionat autohton?
N.B.: „Ura dintre suporteri, fanatismul. Unii se comportă de parcă n-ar fi oameni. Să vă dau un exemplu. În urmă cu patru ani am fost la Bucureşti, la Supercupa României, juca Steaua cu Dinamo. Trei suporteri dinamovişti veniţi din provincie se plimbau cu fulare şi căciuli alb-roşii printr-o zonă catalogată a steliştilor. În scurt timp, s-au apropiat de ei nişte indivizi, aşa-zişi suporteri stelişti, şi l-au bătut cu sălbăticie pe tatăl copilului. De frică, bunicul şi-a luat nepotul şi a fugit. Am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat, dar nu am putut să intervin, pentru că sălbaticii erau prea mulţi.“
Ce-i place: „Îmi place sportul în general şi fotbalul, în special. Ţin cu Dinamo. Sunt pasionat de istorie şi geografie. La oameni apreciez caracterul, în primul rând, dar şi sinceritatea. Preţuiesc oamenii de omenie, sociabili, sufletişti”.
Ce nu-i place: „Mă deranjează persoanele cu două sau mai multe feţe. Mă supără oamenii care îşi urmăresc interesul cu orice preţ, care pentru binele lor sunt în stare să facă rău în jurul lor. Nu suport trufia, linguşeala, oamenii fără caracter”.
Data naşterii: 9 octombrie 1963, Târnăveni
Educaţie: Colegiul „Horea, Cloşca şi Crişan” Alba Iulia
Starea civilă: căsătorit, un băiat şi o fată























































