Destinaţie turistică inedită în Munţii Sebeşului: oul uriaş de piatră format în mii de ani
0Un monument al naturii mai puţin cunoscut este Oul Arşiţei de la Recea, rezervaţie geologică din munţii Şureanu, aflată pe teritoriul comunei Pianu, în Munţii Sebeşului.
Oul Arşiţei este, de fapt, un fragment masiv de rocă, care s-a desprins cu milenii în urmă din partea superioară a versantului Delului Arşiţei şi s-a oprit la o altitudine de 1.057 de metri.
În urma rostogolirii, în decursul a câteva mii de ani, fragmentul de piatră a luat forma unui ou, care are în prezent lungimea 2,20 metri, lăţimea de 2 metri şi înălţimea de 1,80 metri.
Se află la marginea pădurii Arşiţa. Aria naturală de interes national se află în partea sudică satului Strungari. Se poate ajunge din Pianu de Sus pe drumul modernizat până la Strungari iar apoi pe drumul comunal nemodernizat până în poiana Recea.
De la Cugir se poate merge pe valea Râului Mare pâna la valea Gruşerii, apoi prin satul Mugeşti pâna în poiana Recea pe un drum nemodernizat pe care se poate merge doar cu maşini de teren. Un alt acces este dinspre comuna Săsciori Săsciori, prin satul Loman şi apoi prin satul Tonea pe drum nemodernizat carosabil pentru autoturisme de teren pâna în poiana Recea. Suprafaţa rezervaţiei este de circa 2000 metri pătraţi.
În apropiere se află, ruinele Cetăţii medievale de la Săsciori, construită în sec. al XII-lea, sub numele de „Castrum Petrii”. A funcţionat ca cetate ţărănească până la mijlocul sec. al XVI-lea, fiind în sec. al XIV-lea împreună cu aşezarea de la poalele eu sub stăpânirea unui feudal.
Ruinele cetăţii. Foto: Rareş Tileagă
În sec. al XVI-lea, cetatea a fost ruinata ruinată şi părăsită. Ruinele indică o fortificaţie de formă ovală, lungă de 49 de metri şi lată între 35-45 de mtri , construită din piatră brută, cu ziduri de peste 2 metri grosime şi înalte de 4-5 metri. La cele două capete se află două turnuri interioare patrulatere ce adăposteau porţile de acces ale Cetăţii. Cetatea era împarţită printr-un zid în două părţi, indicând utilizarea ei de către două comunităţi separate.