Alba: Aurel Luca, informaticianul pasionat de etnografie şi folclor

Cel mai tânăr director de centrală industrială din România şi fost coordonator al Centrului teritorial de calcul electronic, a utilizat primele calculatoare din judeţ.

Profil
Născut la: 16 februarie 1940, Miceşti
Studii: Facultatea de Chimie Industrială Timişoara
Familie: căsătorit, doi copii

Aurel Luca are o vastă experienţă profesională. A activat în domenii diverse şi peste tot a reuşit să obţină rezultate excepţionale. „După absolvirea facultăţii de chimie industrială din Timişoara am solicitat să fiu repartizat la fabrica de produse refractare din Alba Iulia. Era prima fabrică din ţară ce folosea tehnologie modernă. Mi-am făcut stagiatura aici, iar apoi am fost numit director la centrala de produse industriale unde coordonam activitatea a cinci fabrici din ţară“, îşi aduce aminte cu plăcere Aurel Luca. Acesta a fost trimis la cursuri de pregătire a cadrelor de conducere, iar Centrul de conducere administrativă de la Bucureşti l-a numit cel mai tânăr director de centrală industrială din România, la vârsta de numai 30 de ani.

Primele calculatoare din Alba

Din mai 1755, Aurel Luca a coordonat activitatea Centrului teritorial de calcul electronic din Alba. „Este prima instituţie de informatică  din judeţ. Am plecat de la un pumn de chei, iar în 1990 când am predat ştafeta, aveam peste 200 de angajaţi, majoritatea cu nota 10 pe diplomă. Am trecut prin situaţii deosebite. Spre exemplu, Ceauşescu, aflat în vizită la Cluj, a spus că nu mai vrea să se facă astfel de centre. Totuşi, la noi a fost posibil. În acte figura o altă destinaţie, un post de transformare electică, iar amenajarea clădirii s-a făcut cu banii destinaţi canalizării din Câmpeni“, a mai spus albaiulianul.

Aurel Luca a achiziţionat primele calculatoare din Alba. „În mai 1990 împreună cu 17 angajaţi de la Centrul de calcul, am pus bazele primei firme de informatică din Alba, «Computer 5», şi am cumpărat primele calculatoare de ultimă generaţie. Angajaţii mei aveau salarii de miniştrii, câte 8.000 de lei fiecare“, a precizat specialistul. Acesta se simte împlinit când îşi poate ajuta semenii. „Toată viaţă am luat de la mine şi am dat altuia. Sunt fericit că am făcut bine la toţi cei cu care am lucrat sau am interacţionat“, a mai spus Aurel Luca.

Pasionat de etnografie şi folclor

Din anul 2003, Aurel Luca activează în cadrul Centrului de zi pentru persoane vârstnice din Alba Iulia. Acesta a fondat consiliul seniorilor şi revista „Speranţă“ şi este membru al Ansamblului 60 Plus. De asemenea, este preşedintele Asociaţiei „Datini străbune“, prin care s-au pus bazele muzeelor etnografice în fiecare conumă din judeţ. „În 13 luni, în intervalil 2006-2007 am dat viaţă la 58 de expoziţii etnografice. Suntem singurul judeţ care se poate mândri cu o asemenea realizare“, a mai spus Aurel Luca.

Aţi întâmpinat dificultăţi în realizarea muzeelor săteşti?
A.L.: „Nu, din contră. Primarii, preoţii şi dascălii ne-au venit în ajutor. Unii au mers personal la casele oamenilor pentru a strânge obiectele tradiţionale, atât de valoroase pentru cultura poporului român. De asemenea, în 2008 am reuşit să alcătuim o expoziţie etnografică itinerantă formată din proiecţii video, opt manechini ce poartă costume tradiţionale şi o serie de obiecte specizice zonei noastre. Până în prezent am colindat 28 de localităţi din ţară şi străinătate, printre care Chişinău, Viena şi Lion“.

La ce activităţi participaţi cu Ansamblul 60 Plus?
A.L.: „Avem o serie de activităţi şi de spectacole pe care le oferim vârstnicilor din centre. Am participat la peste 150 de spectacole, avem câte unul cel puţin în fiecare lună. Este o mare satisfacţie să vezi că lumea se bucură, că poţi aduce un zâmbet în plus. Nu avem voci deosebite, dar avem bucuria de a cânta“.

Ce-i place: „Apreciez onorarea promisiunilor şi punctualitatea. Cred că acestea sunt cele mai importante reguli de conduită. Îmi place mişcarea. Zilnic merg pe jos minim zece kilometri“.

Ce nu-i place: „Cel mai neplăcut lucru pentru mine e să întâlnesc oameni care nu-şi respectă promosiunile. Nu mă simt confortabil în preajma acestor persoane. Nu agreez lipsa de respect a oamenilor“.