Zilnic, din 5 iunie "Deschide ochii si iei milionul"

Castigatorul concursului organizat pe site-ul www.adevarulonline.ro, editia din 9 iunie, este vizitatorul cu nickname-ul nostromo. Textul premiat de ziarul Adevarul, si pe care il publicam alaturat,

Castigatorul concursului organizat pe site-ul www.adevarulonline.ro, editia din 9 iunie, este vizitatorul cu nickname-ul nostromo. Textul premiat de ziarul Adevarul, si pe care il publicam alaturat, raspunde la intrebarea: "Cat de realista si utila vi se pare propunerea cea mai recenta a PSD de a extinde, prin noul text al Constitutiei, mandatul prezidential de la 4 ani la 5 sau chiar 6 ani?" O intrebare simpla: cui foloseste? Extinderea mandatului prezidential poate parea o idee seducatoare, in conditiile unui sistem social-economic functional si cu traditie democratica. Pentru Romania insa, prelungirea mandatului prezidential creeaza premisele unei autocratii si o presiune suplimentara asupra electoratului. Este indubitabil ca, daca e un autentic politician de cariera, presedintele ales nu va putea fi, niciodata, "desprins" cu adevarat de formatiunea politica sau de coalitia de partide care l-a propulsat in cea mai inalta demnitate in stat. E drept, istoria recenta a demonstrat ca presedintele poate distruge in mod voluntar puntile de legatura, atunci cand ajunge sa plateasca politele unei guvernari catastrofale, girata de partide fata de care n-a reusit sa fie nici macar in postura constitutionala de mediator. Este cazul, absolut special, al lui Emil Constantinescu, care si-a dovedit astfel, in 2000, adevarata "valoare" politica, labilitatea caracterului si lipsa oricarui scrupul sau spirit de echipa. Ca o paranteza, merita evocata perspectiva de cosmar a unui Emil Constantinescu mandatat sa conduca vreme de 6 ani Romania si cuprins, pe la jumatatea sextenatului, de greata prezidentiala si de angoasa abdicarii. Dar Constantinescu este un caz atipic. Presedintele "de 6 ani" este, insa, o potentiala sursa de situatii incomode, pentru partide si pentru electorat. El poate fi argumentul de sustinere electorala pentru guvernarea momentului, pe ideea continuitatii. Cazul "Basescu" ar fi, foarte probabil, invocat si adaptat: este nedorita situatia in care presedintele vine dintr-o alta zona si dintr-o alta traditie politica decat partidul sau partidele castigatoare, nu? Primarul general si Consiliul Municipal si-au irosit aproape doua treimi din mandat dandu-si reciproc la oase. Sigur, o guvernare nu este totuna cu o primarie, insa omul obisnuit e sedus de astfel de exemple si poate decide la vot pe baza lor. Astfel, ideea "locomotivei" prezidentiale nu dispare, cu diferenta ca, in cazul unui mandat extins, locomotiva se afla, deja, pe peronul castigator. Mandatul de 6 ani se poate dovedi, deci, o frana in calea primenirii guvernamentale si parlamentare. Nu in ultimul rand, trebuie luata in calcul si uzura indusa de scrutinele prea apropiate. Pe parcursul a doua mandate parlamentare, deci pe parcursul a 8 ani, oamenii ar fi chemati sa voteze de 3 ori (de 5 ori, daca se iau in calcul si alegerile locale). Lipsa de apetenta a romanilor pentru vot este cunoscuta si are cauze cunoscute. Cat de atractiv ar putea fi, deci, un scrutin prezidential suplimentar pentru o populatie saracita intr-un procentaj de 80%? In sfarsit, ar merita vazut si cui foloseste, in perspectiva imediata, mandatul prezidential mai mare de 4 ani. Chiar daca ideea a izvorat de la senatorul Predescu, beneficiarul cu cele mai mari sanse se detaseaza a fi Adrian Nastase. O perspectiva care, unora, le da de gandit. Nostromo