Vulcanii Noroioşi, în varianta cu plată

Siriu înseamnă punctul terminus al excursiei prin zona Buzăului. De aici te întorci. Dar dacă nu te-ai grăbit să vezi Vulcanii Noroioşi de cum ai intrat pe DN10, acum e momentul. O iei din nou

Siriu înseamnă punctul terminus al excursiei prin zona Buzăului. De aici te întorci. Dar dacă nu te-ai grăbit să vezi Vulcanii Noroioşi de cum ai intrat pe DN10, acum e momentul. O iei din nou spre Berca şi spre dealurile ei. Deja cunoşti starea drumurilor, ai o idee despre oamenii de-aici şi nu te mai surprinde pustietatea. Detaliile încep să-ţi umple câmpul vizual. Bagi de seamă că lipsa de eleganţă a peisajului parcă încearcă să ascundă un subsol bogat. Nu degeaba gem întruna sondele.

Se plăteşte intrarea
Recent, câţiva afacerişti şi-au dat seama de potenţialul regiunii şi taxează intrarea la Vulcani. 4 lei adulţii, 2 studenţii şi un leu elevii. Prilej de revoltă? Poate. Însă tot ei au instalat pubele şi coşuri de gunoi şi au delimitat zona cu garduri, încercând să dea o formă împrejurimilor haotice. De asemenea, nou-veniţii vor putea de acum să înnopteze la 50 de metri de cel mai renumit obiectiv turistic din judeţ. O pensiune decentă aşteaptă aprobarea pentru a putea primi vizitatori. Preţul: 50 de lei pe noapte pentru două paturi şi o baie. Alternativa este cortul, caz în care şederea nu costă nimic.

Atenţie, erupe noroiul!
După formalităţile de rigoare, păşeşti pe solul selenar al Vulcanior Noroioşi. Un teren spân, maroniu în părţile uscate şi gri pe unde micii vulcani îşi fac veacul, se întinde în faţa ta. Undeva, în centru, pământul urcă. Începi să observi mici bălţi în care noroiul pare că fierbe. Distingi dârele negricioase care coboară prin crestăturile din pământ. Apoi vezi vulcanii. Ridicături de mărimea unor muşuroaie, cu gaură în vârf. Aceste termosuri de lut aruncă noroi la fiecare 4-5 secunde, iar între erupţii se odihnesc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă nu eşti atent pe unde calci, poţi să iei pasta vâscoasă cu tine, pentru că noroiul nu se şterge uşor. Chiar în capătul urcuşului domneşte vulcanul cel mare. Turtit şi aproape dreptunghic, cu un diametru de 5-6 metri la capătul superior, e un fel de big brother printre celelalte. Unele guri de noroi sunt astupate, dar asta nu înseamnă că poţi să te aşezi pentru a admira peisajul. Sintagma "vulcani adormiţi" se aplică şi aici. O zvâcnire mai puternică şi crusta se sparge.

100 de turişti pe zi
Vulcanii Noroioşi sunt vizitaţi, în medie, de 100 de turişti pe zi. Deşi ar trebui să-şi dorească mai mulţi vizitatori, paznicul nu priveşte cu ochi buni pe toată lumea. "Zi de zi strângem câte-un sac întreg de gunoaie. Ca să nu mai spun că peste noapte dispar pubelele", se plânge el. Dar se linişteşte privind în jur şi repetă, pentru a n-a oară, că "oamenii sunt aşa şi-aşa, dar ţara asta-i frumoasă".

Remarcaţi la 1867
"Vulcan noroios" echivalează, într-un dicţionar de specialitate, cu erupţia lentă sau bruscă de noroi, însoţită de emanaţii de gaze sau de petrol. Câmpul cu vulcani a fost descoperit în 1867, în urma unor prospecţiuni petrolifere. De atunci, vulcanii s-au regăsit în descrierile lui Grigore Cobălcescu, Grigore ştefănescu sau Mircea Relu. Zona arată de parcă ar fi fost ruptă din Lună pentru că a trecut prin despăduriri, alunecări de teren şi ploi torenţiale succesive. Totuşi, botaniştii nu trebuie să evite Vulcanii Noroioşi, deoarece aici cresc exemplare ca planta asiatică, părul stepic sau colilia.