Vremea bilanţului

Am recitit de curând volumul de Scrieri al lui George Ulieru (1884-1943) şi din capitolul "Articole şi pamflete politice" mi-a reţinut atenţia pentru actualitatea sa articolul "Vremea

Am recitit de curând volumul de Scrieri al lui George Ulieru (1884-1943) şi din capitolul "Articole şi pamflete politice" mi-a reţinut atenţia pentru actualitatea sa articolul "Vremea bilanţului". Deşi n-a trăit în zilele noastre, iată ce scria autorul în anul 1927. "Anul 1926 se înscrie ca o pată neagră în istoria politică a României. În martie, după retragerea de la putere a guvernului Brătianu, a venit la cârmă, printr-un joc în care ipocrizia înşela încă o dată buna-credinţă a poporului, partidul generalului Averescu, partid slab şi nepopular, format din elemente de umplutură, doritoare de jaf şi căpătuială, care amintesc de gruparea lui Catilina de pe vremea romanilor.
Învestit cu putere şi servindu-se în mod abuziv de armată şi de poliţie, de cum a venit la putere acest partid, spre a-şi asigura şederea, a recurs la mijloacele cele mai odioase ca să poată îngenunchia şi sugruma acest popor.
De la început, întocmai ca tâlharul care năvăleşte şi pradă, i-a închis poporului gura cu pumnul, votul i l-a furat, justiţia a siluit-o, legea a călcat-o în picioare, instituţiile toate şi le-a însuşit şi le-a corupt.
Sunt atâtea luni de când acest popor blajin asistă, fără cuvânt, la dezagregarea morală şi materială a ţării, în care abuzul, risipa, căpătuiala, bunul plac şi neruşinarea se lăfăiesc şi-şi fac de cap fără nicio stavilă.
Sunt atâtea luni de când un simulacru de parlament, format majoritatea din trântori şi caracatiţe, ţine în letargie această ţară însetată de viaţă şi propăşire.
Mizerie şi corupţie înăuntru, desconsiderare dinafară sunt operele înfăptuite de guvernarea averescană, adusă la cârmă în martie 1926. Sunt atâtea luni de când orice credit ni s-a pierdut în afară şi nu se mai pune nicio bază pe noi, spre bucuria şi speranţa duşmanilor.
Acesta este bilanţul moral şi politic cu care se încheie pentru ţară anul 1926, bilanţul pe care îl dă cea mai tristă guvernare din toate cele câte le-am avut până acum.
şi astăzi, când ne apropiem de un an nou, urarea cea mai caldă ce o putem aduce ţării noastre e ca milioanele de oameni muncitori şi cinstiţi care o susţin, trezindu-şi conştiinţa valorii şi puterii lor, să-şi scuture jugul şi, cu fruntea sus, să trăiască viaţa demnă de geniul lor şi de pământul pe care-l stăpânesc".
Concluziile se înţeleg de la sine.
Emanoil Sterescuprof. pensionar, Curtea de Argeş