Victor Ponta a maimutarit o sedinta de guvern folosindu-l ca figurant pe Adrian Nastase

Luni seara, telefon misterios de la cabinetul sefului Corpului de control al premierului: Victor Ponta ii convoaca pe ziaristi a doua zi, la sediul Guvernului. Nici un alt detaliu. Fiind vorba de omul

Luni seara, telefon misterios de la cabinetul sefului Corpului de control al premierului: Victor Ponta ii convoaca pe ziaristi a doua zi, la sediul Guvernului. Nici un alt detaliu. Fiind vorba de omul care ancheteaza, in Romania, cazuri grave de coruptie, jurnalistii s-au ingramadit la Palatul Victoria, in asteptarea unor dezvaluiri despre demnitarii care se infrupta din bani publici, incalcand legea. Nimic mai departe de adevar, caci Victor Ponta isi adusese aminte, infantil, ca ieri a fost 1 aprilie, ziua traditionala a pacalelilor. Asa ca, scapat de toate grijile coruptiei, s-a gandit sa puna si el una in scena, avandu-l in rol principal pe insusi Adrian Nastase. Abuzand de dubla sa calitate, sef al Corpului de control al premierului si presedinte al tineretului pesedist, Victor Ponta a vrut sa arate presei cum va arata Romania anului 2007, integrata deja in Uniunea Europeana si condusa de un guvern de tineri, in frunte cu vesnic junele prim Adrian Nastase. In sala in care se tin, de obicei, sedintele de guvern, pe scaunele unde stau ministrii s-a asezat Cabinetul Nastase din 2007, compus din reprezentanti ai Organizatiei TSD, toti avand in fata laptop-uri. Structura Cabinetului virtual era mult mai restransa decat cea a actualului Executiv - 13 ministere si trei autoritati, in loc de 27 de portofolii, cate sunt in prezent. Victor Ponta se vedea ministru al Administratiei, iar actualul sef de cabinet al premierului, Remus Truica, era (nici nu se putea altfel!) ministrul Comunicatiilor, ca tot a instalat, prin firma pe care o conduce, reteaua informatica de la Guvern. Daciana Sarbu, fata ministrului Ilie Sarbu, il interpreta pe secretarul general al Guvernului, Serban Mihailescu, iar presedintele TSD Bucuresti, Bogdan Georgescu, ocupa scaunul ministrului Industriilor, avand in vedere si relatia stransa a acestuia cu Dan Ioan Popescu, care l-a promovat in politica. Se pare ca obiceiurile actuale se vor mentine si in viitor, caci sedinta a inceput cu o ora mai tarziu decat era programat, iar ministrii-tineri s-au ridicat in picioare, cu respect si admiratie, imediat ce in sala si-a facut aparitia Adrian Nastase. A fost o sedinta cum isi doreste probabil de multa vreme premierul: nimeni nu l-a contrazis, a avut in permanenta ultimul cuvant, zicerile sale au fost ascultate cu religiozitate. Ba, mai mult, noii ministri l-au intrebat, retoric, pe ce sa jure credinta patriei, pe Constitutie sau pe pachetul anticoruptie. Destins, Nastase s-a prefacut ca-si ia in serios rolul de sef al Executivului din 2007, dar stilul sau ironic a razbatut in permanenta din luarile sale de cuvant: "Aceste masuri s-ar putea aplica doar in China. (...) Putem sa votam in veselie nenumarate lucruri, inclusiv ca toti romanii sa aiba salariul de 5000 de dolari". Tinerii pesedisti au luat cuvantul pe rand, propunand diverse proiecte de acte normative, de la realizarea unui circuit de Formula 1 la Constanta, la informatizarea tuturor centrelor universitare. Nastase a ascultat cu rabdare si a facut comentarii la fiecare propunere in parte, promitand sa ia de bune unele sugestii si la "sedintele de guvern reale". In final, Nastase le-a promis liderilor TSD ca va cere fiecarui ministru sa lucreze cu omologul sau din Cabinetul 2007. Victor Ponta i-a daruit un telefon vechi, "serios si greu de ascultat", cu care sa tina in permanenta legatura cu organizatia de tineret. Sedinta s-a incheiat dupa o ora si jumatate, cu o poza de grup, avandu-l in centru pe Adrian Nastase, care privea spre viitor cu incredere: va conduce destinele Romaniei si peste patru ani. Toata aceasta farsa s-a incheiat, insa, fara ca organizatorii sa raspunda la intrebarea de ce o astfel de manifestare, esentialmente de partide, s-a desfasurat la sediul Guvernului, una dintre institutiile cel mai greu accesibile nu numai oamenilor de rand si ziaristilor, dar si demnitarilor, indiferent ca sunt de la putere sau din opozitie.