Meseria veche de 2.000 de ani care renaște spectaculos. Meșterii nu mai fac față comenzilor: „Abia putem ține pasul”

O meserie veche de aproape 2.000 de ani, care era pe cale să dispară, revine în atenție și este tot mai căutată. Este vorba despre construcția zidurilor din piatră uscată, fără ciment sau mortar. Cererea pentru astfel de lucrări a crescut atât de mult încât meșterii rămași nu mai pot onora toate comenzile și încearcă acum să formeze noi specialiști.

Ivan Fernández construiește ziduri profesional de peste 15 ani Foto: Ivan Fernández /RAC1

Ivan Fernandez, un constructor catalan în vârstă de 45 de ani, lucrează de peste 15 ani în acest domeniu. El face parte din generația de specialiști care au contribuit la readucerea în atenție a tehnicii tradiționale, însă spune că în Catalonia s-a pierdut continuitatea profesională.

„Aici, meșteșugul aproape a dispărut și a existat un decalaj generațional. L-am recuperat în ultimii ani, dar nu este ca în Mallorca, unde ai oameni care lucrează de 40 de ani și pot fi deja considerați maeștri”, explică Fernandez, într-un interviu acordat postului de radio RAC1, citat de presa spaniolă, relatează La Vanguardia.  

Situația s-a schimbat însă considerabil în ultimii ani. Construcțiile din piatră uscată sunt tot mai apreciate, iar cererea pentru astfel de lucrări a crescut peste capacitatea de lucru a specialiștilor.

„În acest moment, cred că avem mai mult de lucru decât putem gestiona. Vorbesc în numele meu, dar și pentru alți zidari în piatră uscată pe care îi cunosc”, spune constructorul.

Ce presupune tehnica pietrei uscate

Construcția din piatră uscată este o tehnică tradițională prin care zidurile și alte structuri sunt ridicate exclusiv din pietre, fără ciment sau mortar. Stabilitatea construcției este asigurată de greutatea pietrelor, de felul în care acestea sunt îmbinate și de frecarea dintre ele.

Meșteșugul are o istorie de aproximativ două milenii și a fost utilizat pe scară largă, în special între secolul al XVIII-lea și începutul secolului XX, în agricultură, podgorii și zone rurale.

Apariția cimentului și dezvoltarea altor tehnici de construcție au dus treptat la abandonarea acestei metode. În Catalonia, transmiterea cunoștințelor de la o generație la alta a fost întreruptă.

Deși zidurile din piatră uscată au continuat să existe de-a lungul drumurilor, pe terenurile agricole și în jurul locuințelor, numărul celor care știau să le construiască și să le restaureze a scăzut considerabil.

Ivan Fernandez a descoperit această meserie în timp ce lucra în administrarea pădurilor și la repararea drumurilor și potecilor. A întâlnit numeroase construcții din piatră uscată care aveau nevoie de reparații, dar nu știa cum să intervină.

A început să învețe observându-i pe ultimii meșteri care mai practicau tehnica și discutând cu localnicii. Ulterior, a plecat în Franța pentru a se specializa, întrucât în zona sa nu existau oportunități de pregătire.

De ce au revenit la modă zidurile fără ciment

Unul dintre motivele pentru care tehnica a recâștigat teren este eficiența zidurilor din piatră uscată în gestionarea apei. Potrivit lui Fernandez, aceste structuri au proprietăți de drenaj greu de egalat prin folosirea cimentului sau a betonului.

„S-a dovedit că, în ceea ce privește drenajul, zidurile din piatră uscată sunt de neegalat. Nici cimentul, nici betonul nu obțin același rezultat. Valoarea lor este în continuă creștere”, explică specialistul.

Un moment important pentru revitalizarea meșteșugului a fost recunoașterea tehnicii de către UNESCO ca patrimoniu cultural imaterial. Această decizie a contribuit la creșterea vizibilității și a interesului pentru astfel de construcții.

„Declararea tehnicii pietrei uscate drept patrimoniu cultural imaterial de către UNESCO ne-a dat un mic impuls muncii noastre. Până atunci, ne-am concentrat mult pe reabilitare și reconstrucție, dar acest lucru ne-a deschis o gamă mai largă de posibilități”, spune Fernandez.

În prezent, tehnica este utilizată atât pentru restaurarea zidurilor vechi și consolidarea versanților, cât și în proiecte noi. Podurile, casele, zidurile de susținere și amenajările de drumuri se numără printre construcțiile în care poate fi folosită.

Interesul a crescut și în rândul cramelor, dar și al arhitecților care aleg soluții de bioconstrucție.

Fernandez lucrează inclusiv în străinătate. Anul acesta, a participat, alături de alți 12-14 specialiști, la restaurarea a două castele din Franța. Spune însă că nu este nevoit să plece din țară pentru a găsi de lucru, deoarece comenzile locale sunt suficiente.

Meșterii încearcă să formeze o nouă generație

Creșterea cererii scoate la iveală o problemă importantă: lipsa profesioniștilor calificați. Pentru a evita dispariția din nou a meseriei, Gremi de Margers, organizația care reunește specialiștii în construcții din piatră uscată, încearcă să atragă și să pregătească noi oameni.

Ivan Fernandez participă la cursuri introductive, unde îi învață pe cei interesați cum să construiască ziduri folosind această tehnică. Participanții provin din medii diferite: unii vor să-și restaureze propriile construcții, alții sunt atrași de meșteșug, iar o parte lucrează deja în domeniul forestier și vor să-și completeze pregătirea.

Pentru cei care vor să se specializeze, organizația organizează cursuri cu durata între 40 și 70 de ore, în colaborare cu profesioniști din Franța. La final, cursanții susțin examene prin care le sunt evaluate competențele și pot obține o certificare recunoscută de autoritățile franceze.

Fernandez spune că este încurajat de entuziasmul celor care participă la cursuri și de faptul că unii dintre ei aleg să continue pregătirea și să intre în această profesie.

Totuși, el atrage atenția că este nevoie de un sistem de formare mai bine organizat și de suficienți oameni care să preia ștafeta.

„Avem nevoie de profesioniști instruiți, care să își poată face bine treaba și să preia controlul, pentru că nu ne putem permite să lipsească o altă generație de zidari în piatră uscată”, avertizează constructorul.

Specialistul consideră că lucrările trebuie executate de persoane bine pregătite, deoarece intervențiile necorespunzătoare pot afecta imaginea întregului domeniu.

„Avem atât de mult de lucru încât nu putem ține pasul. Nu există un echilibru între cerere și volumul de muncă pe care îl putem gestiona”, concluzionează Ivan Fernandez.