Un om calcat pe palma

In "tara trista plina de umor", pare normal ca evenimentele dramatice sa se ingemaneze cu ridicolul, osmoza tragi-comicului fiind la ea acasa. Sa mori in somn calcat de avion, cum s-a intamplat cu o

In "tara trista plina de umor", pare normal ca evenimentele dramatice sa se ingemaneze cu ridicolul, osmoza tragi-comicului fiind la ea acasa. Sa mori in somn calcat de avion, cum s-a intamplat cu o santinela adormita pe pista de aterizare, constituie una dintre situatiile in care viata bate fantezia. La fel ca si imprejurarea in care, mergand pe strada, o doamna s-a pomenit calcata pe palma. In seifurile Serviciului de cercetari penale al Politiei rutiere zace, inglodat in dileme criminalistice, dosarul unui asemenea accident, grav-comic, produs cu peste 4 ani in urma. Era pe 24 iulie 1998, in timpul pranzului. Pe Soseaua Viilor, RATB, sau Directia Domeniului Public, ori Administratia strazilor, Primaria sectorului, sau poate oricine altcineva executa lucrari de prelungire si inaltare a refugiului aferent statiei "Eroii Revolutiei". Expresia "executa lucrari" constituie un fel de a zice. Concret, indivizi necunoscuti - puteau fi si extraterestri - scosesera bordurile, scormonisera carosabilul, transformasera accesul spre refugiu intr-o cursa cu obstacole si lasasera totul balta, asa cum se intampla de multe decenii, la scara de masa, in aceasta capitala mondiala a gropilor, santurilor, sparturilor, a canalelor neacoperite, a nonresponsabilitatii generale si totale pentru domeniul public. Desi au trecut patru ani, desi dosarul a fost vazut de mai multi procurori, inclusiv de Prim-procurorul Capitalei, care au cautat noduri in papura cu lupa, nimeni nu s-a sinchisit sa stabileasca ce specie de mistreti urbani a ramat terenul. Asta, cu toate ca pretentiile civile se solutioneaza concomitent cu latura penala, iar raspunderea civila a edililor delasatori trebuia avuta in vedere macar ipotetic, intr-o viziune completa asupra ordinii de drept. Doamna, mai in varsta, a coborat din tramvai, a facut cativa pasi pe restul de refugiu, cu suprafata imputinata ca o banchiza primavara, si s-a pomenit cazand alaturi, pe carosabil, cu mainile intinse, asa cum isi cautase, reflex, echilibrul. Un autoturism a oprit cu roata stanga din fata exact peste palma ei. Tipete. Soc. Dumirindu-se de cele intamplate, soferul ghinionist a dat usor in marsarier, incat femeia si-a putut retrage palma, ducandu-se la spital. Cu oasele palmei facute zob, desigur. Apelata telefonic de patru ori, Politia rutiera si-a facut aparitia dupa doua ceasuri. Cu masuratori, cu schita, cu prime audieri, au mai trecut doua ore. Toti martorii audiati la acea data au declarat ca pietona a calcat in santul ce tinea loc de bordura si s-a dezechilibrat, in vreme ce autovehiculul trecea la pas pe langa ruinele refugiului. Nu s-au efectuat fotografii judiciar-operative. Omisiunea face parte din conceptia despre dreptate a autoritatilor noastre. Daca nu sunt morti, daca nu curge sange, daca nu exista creieri stropsiti, Politia rutiera economiseste film. Nefericita femeie avea mana zdrobita, era previzibil ca va cere daune si era la nivelul minimei intelegeri ca acele daune vor fi pretinse de la cineva. Politistii rutieri nu au insa reflexul, constiinta si programarea profesionala de a fixa toate probele chiar si atunci cand se constata o culpa de alta natura decat aceea pur rutiera, lasand asta in grija nimanui. S-a dispus si o expertiza tehnica. Expertul consultat a dedus si el ca soferul e nevinovat; urma de franare masurata de politist corespundea unei viteze de 16 km pe ora! Mai prudent decat atat soferul nu putea fi decat daca-si impingea masina de la spate. Cu toate acestea, solutia n-a placut cuiva mare si s-a dispus o noua expertiza, efectuata de doi specialisti. Acestia s-au intrecut in ingeniozitate si s-au pronuntat cam asa: daca urma de franare este cea masurata de politist, atunci viteza a fost de 16 km pe ora, dar pentru ca politistul a venit prea tarziu la locul faptei, si urma, si viteza puteau fi oricare altele. Fata de asemenea concluzii demne de un oracol antic, este de asteptat ca soferul care a calcat pe palma sa ceara si el o noua expertiza, la care, dupa lege, vor participa acum trei specialisti. In buna traditie a expertizelor auto din sistemul nostru judiciar, n-ar fi de mirare ca noile somitati sa sustina ca urma de franare nu a fost, de fapt, urma de franare, ci siaj in praf, si ca pe acolo nu a trecut un autoturism, ci un vapor.