UE vrea săptămână de lucru egală pentru toţi europenii

Miniştrii muncii din statele membre ale Uniunii Europene s-au reunit, ieri, la Bruxelles pentru a decide numărul maxim de ore de lucru în spaţiul comunitar. Hotărârea urmează să fie votată de

Miniştrii muncii din statele membre ale Uniunii Europene s-au reunit, ieri, la Bruxelles pentru a decide numărul maxim de ore de lucru în spaţiul comunitar. Hotărârea urmează să fie votată de Parlamentul European. Directiva Timpului de Lucru va deveni, ulterior, normă pentru toate ţările UE. În prezent, în spaţiul comunitar, regulile prevăd ca un cetăţean european să lucreze maximum 48 de ore săptămânal. Potrivit Comisiei Europene, această directivă nu e aplicată corect în 22 din cele 25 de state membre. Dacă în Franţa, un angajat lucrează 35 de ore pe săptămână, în Marea Britanie, norma e de aproximativ 78 de ore. Media săptămânală a programului de lucru în UE e de 37,9 ore, în timp ce în România e de 40,1 ore.
"Cei 25" încearcă, fără succes, de doi ani de zile, să revizuiască legislaţia europeană privind timpul de lucru şi nu au reuşit să-şi apropie poziţiile în legătură cu posibile derogări individuale de la plafonul de 48 de ore săptămânal, ce pot fi negociate de la caz la caz între angajator şi angajat. Miniştrii muncii au pe baza propunerii preşedinţiei finlandeze care vizează menţinerea principiului celor 48 de ore pe săptămână şi limitarea la 60 de ore a excepţiilor de la această regulă. Directiva din 1993 prevede şi o excepţie, prin care dă posibilitatea de a se extinde timpul de lucru la maxim de 48 de ore pe săptămână dacă angajatorul şi lucrătorul ajung la un acord prin intermediul clauzei cunoscute sub numele de "opt-out" . Directiva le mai garantează angajaţilor cel puţin patru săptămâni concediu anual plătit, o periodă minimă de 11 ore de odihnă la fiecare 24 de ore, cel puţin o zi de odihnă pe săptămână şi o pauză dacă ziua de lucru e mai lungă de şase ore. Încercările din ultimii trei ani vizând modificarea acestei directive au eşuat din cauza diferenţelor de opinie din rândul statelor membre. Propunerea pe care Finlanda a prezentat-o pentru a debloca reforma se referă la desfiinţarea graduală a clauzei "opt-out", fără a menţiona însă o dată-limită. Două grupuri de ţări au făcut notă discordantă în privinţa punctelor esenţiale. Unul, condus de Marea Britanie şi din care mai fac parte Germania, Polonia, Slovacia, Estonia şi Malta, a cerut ca reforma Directivei să menţină posibilitatea de a se depăşi cele 48 de ore săptămânale şi să permită atingerea unui număr de 65 de ore pe săptămână. Acest grup are ca argument faptul că pe piaţa muncii flexibilitatea duce la creşterea economică şi la scăderea şomajului. Grupul opus, format din Spania, Franţa, Italia, Grecia şi Cipru, a sprijinit propunerea finlandeză, cu amendamentul dispariţia clauzei "opt-out" , deoarece susţine că practica exceptării e dăunătoare pentru sănătatea lucrătorilor şi îi conferă Marii Britanii un avantaj competitiv. Principala noutate adusă de Finlanda este posibilitatea ca numărul de 48 de ore pe săptămână să se calculeze pe o perioadă de referinţă de un an (faţă de patru luni, în prezent). Finlanda mai propune ca, în ţările în care se recurge la "opt-out", un salariat care a acceptat această formulă să nu poată lucra mai mult de 60 de ore pe săptămână, numărate în perioade de câte şase luni. (V.M.)