Transparenta la zid

Dupa ce ne-au luat peste picior cu Legea accesului la informatiile de interes public si apoi ne-au aruncat in carca ditamai pachetul anti-coruptie, guvernantii s-au gandit sa ne ofere acum, in luna

Dupa ce ne-au luat peste picior cu Legea accesului la informatiile de interes public si apoi ne-au aruncat in carca ditamai pachetul anti-coruptie, guvernantii s-au gandit sa ne ofere acum, in luna pacalelilor, cireasa de pe tort: Legea privind transparenta decizionala in administratia publica. Animati de nevroza raportarilor, de sindromul "cincinalu-n patru ani si jumatate", nu s-au gandit nici o clipa sa traga de proba aceasta masca europeana pe craniul eternei noastre tranzitii, ca sa vada cam cum i-ar sedea societatii romanesti cu acest new look. O lege a transparentei in administratie nu e un lucru rau in sine, ba e chiar necesar intr-o societate asezata, cu valorile bine stratificate, unde respectul fata de cetatean e prima porunca in decalogul celor care gestioneaza administratia publica. Dar, cum spuneam, la noi mai intai se dau legi si pe urma se constata daca se pot sau nu aplica. De ani de zile, de cand s-a pornit pe drumul construirii capitalismului, se toarna peste tara legi cum se toarna asfaltul, care la primul impact cu realitatea crapa, se gauresc, se exfoliaza, astfel incat echipele de interventie menite sa le carpeasca, sa le ajusteze, sa le adapteze din mers lasa in urma o moranceala din care mare lucru nu mai poti alege. E rau sa aiba cetateanul acces la informatiile de interes public? E rea transparenta, carevasazica "informarea in prealabil din oficiu", "consultarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative" care privesc soarta comunitatii, "participarea activa a cetatenilor" etc., etc.? Doamne fereste! Atata doar ca, intr-o tara unde o intrebare timida pusa la ghiseul vreunui functionar public e calificata drept obraznicie, e greu de crezut ca invocarea vreunei informatii cum ar fi bugetul local la care insuti contribui nu va fi sanctionata cu trantitul usii in nas. Cat despre transparenta, aici intram in domeniul absurdului celui mai intunecat. Despre ce lege a transparentei vorbim, cand guvernul lucreaza cu ordonante de urgenta date de pe o zi pe alta? A se vedea normativele contradictorii referitoare la caldura, la indemnizatia pentru mame, iar la nivel local - taxele si impozitele, gandite confuz si contradictoriu. Cand sedintele comisiilor Consiliului General al Municipiului Bucuresti se tin cu usile inchise, nu poate fi vorba decat de transparenta la zid. Cand avizele pentru proiecte de hotarari se semneaza orbeste, fiind cunoscute de pe o zi pe alta chiar de catre consilieri, cand razboiul putere-opozitie in primariile de mai peste tot ridica praful unui haos din care contribuabilul nu mai intelege nimic - cum sa invoci macar transparenta? (Basca faptul ca la noi se da o lege, dupa care se asteapta luni de zile normele metodologice, care, de regula, o fac de nerecunoscut). Daca ar fi fost promulgata pentru a fi aplicata, Legea transparentei ar produce colaps, din Bucuresti pana la Sapanta. Si inca un "amanunt": contrar bilantului optimist al unui fost prim-ministru, noi credem ca in Romania a ramas inca destul de furat si nu se va gasi nimeni care sa-si bata cuie-n talpa cu o lege care sa radiografieze pana si smenurile din buzunar. Fara sa mai punem la socoteala ca informarea cetateanului presupune cheltuieli, iar administratia publica - cu schemele de personal umflate sa plesneasca - n-are bani nici de salarii. Trist e ca, de la o vreme, nu mai poti reprosa nimanui nimic, fiindca te izbesti de acelasi raspuns care te trimite in ignoranta sau reaua-vointa din care esti presupus a descinde: asa ne cere Uniunea Europeana. Baieti cu gusile stranse in cravata sunt pusi pe deschis si inchis iute dosarele de aderare si nu atat timpul ii mana din spate, cat dorinta lor irepresibila de a raporta ca si-au facut datoria, de a arata - nu Europei (continentul acesta e uneori atat de departe!), ci sefului al mare, premierului Nastase, ca s-a mai bifat o sarcina. N-apuci sa te dezmeticesti dupa cate un demers legislativ a carui litera e moarta de cand s-a ortografiat pe hartie, ca responsabilii cu aderarea au si dat fuguta la Bruxelles, de unde se intorc cu alta trasnaie. Planul la europenizare trebuie realizat si depasit! Lumea trebuie sa afle ca Uniunea Europeana nu ne impune cu de-a sila nimic. Exista derogari, daca stii sa te bati pentru ele, se pot obtine pasuiri, daca esti capabil sa le argumentezi. Problema Romaniei e astazi nu atat adaptarea la normele europene, cat adaptarea la sine, la propriile realitati. Vom intra in Uniunea Europeana (ale carei rigori, intre noi fie vorba, nu le vom putea satisface nici pana in 2010), in masura in care vom avea onestitatea de a ne defini corect problemele. Riscam altfel ca ipocrizia mostenita in 50 de ani de comunism sa ne joace feste urate. In 2007 vom sarbatori intrarea in UE (la astfel de solemnitati nu ne intrece nimeni), ca pe vremea inaugurarilor ceausiste: defiland dinaintea unor fatade de carton.