Toţi pentru Europa. Europa pentru toţi!

Pe 25 martie 2007, Uniunea Europeană va aniversa 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma prin "Declaraţia de la Berlin". Va fi un act simbolic, într-un oraş simbolic pentru unificarea

Pe 25 martie 2007, Uniunea Europeană va aniversa 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma prin "Declaraţia de la Berlin". Va fi un act simbolic, într-un oraş simbolic pentru unificarea Europei. Berlinul a dobândit un trist renume mondial prin cele trei decenii în care oraşul a fost separat. Devenind, după căderea Zidului, capitala Germaniei reunificate, Berlinul nu mai este de mult timp "Oraşul Zidului".

El este un oraş cu o istorie vibrantă, o metropolă redefinită în unitate şi o dovadă vie a puterii ideii europene. Este, de asemenea, o coincidenţă fericită că aniversarea are loc exact în timpul preşedinţiei germane a Uniunii Europene. Germania continuă să fie o forţă dinamizatoare în Europa cum, de altfel, multe din poveştile de succes ale Uniunii Europene - extinderea spre est, introducerea monedei unice europene, piaţa internă, politica externă şi de securitate comună - au fost iniţiate şi conduse de Germania. Nu întâmplător, fostul cancelar al Germaniei, Helmut Kohl, a fost considerat într-un sondaj recent al publicaţiei "Financial Times" personalitatea cea mai asociată cu dezvoltarea Uniunii Europene. El este, de altfel, alături de Jean Monnet, singurul Cetăţean de Onoare al Europei.

Dincolo de actul simbolic, Declaraţia de la Berlin are şi următoarea semnificaţie politică: documentul îşi propune să fie un angajament al Europei lărgite faţă de principiile şi valorile ce ne unesc şi faţă de soluţionarea provocărilor viitoare. Prezenţa celor mai importante foruri decizionale la nivel european între semnatarii declaraţiei - Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European şi Comisia Europeană - stă mărturie pentru importanţa acordată acestui document. Deoarece ne aşteptăm ca el să creioneze viziunea unui viitor comun, este important ca documentul să fie orientat spre viitor şi să răspundă preocupărilor populaţiei: de ce este Uniunea Europeană soluţia pentru provocările secolului XXI? Aş merge mai departe şi aş spune că una din misiunile documentului este şi aceea de a aşeza UE pe o cale care, în final, să ofere un răspuns pentru lipsurile instituţionale cu care ne confruntăm - Tratatul Constituţional.

Acest eveniment are o importanţă aparte pentru România şi celelalte state membre ce au aderat în 2004 sau 2007: pentru prima dată, nu va trebui să luăm la cunoştinţă decizii anterioare, ci vom putea contribui activ la acest nou angajament pentru Europa!

În afară de summitul liderilor politici, marcarea evenimentului include şi o sărbătoare populară multiculturală în faţa Porţii Brandenburg. Reunirea şi implicarea populaţiei în faţa emblemei căderii Zidului Berlinului şi a reunificării istorice a Europei atestă receptivitatea factorilor de decizie faţă de îngrijorările populaţiei şi preocuparea ca oamenii de rând să fie parte activă a Sărbătoririi Europei. Reducerea discrepanţelor dintre deciziile luate la Bruxelles şi cetăţenii statelor membre este prima condiţie pentru identificarea fiecăruia dintre noi cu Europa unită.

Pentru un moment, trebuie cu toţii să încetăm să privim în primul rând provocările şi neîmplinirile cotidiene ale Uniunii Europene şi să reflectăm asupra succesului a 50 de ani de integrare europeană. Ceea ce acum 50 de ani începea ca un club de şase state din Europa de Vest numără acum 27 de state membre şi s-a dovedit mai viabil şi mai de succes decât cele mai optimiste previziuni: suntem martorii celei mai lungi perioade de pace între statele membre şi a unui export de stabilitate şi prosperitate fără precedent.

Culegem acum roadele primei încercări paşnice de unire a continentului nostru şi ne aflăm într-un moment în care oportunităţi fără precedent se ivesc pentru evoluţia unitară a Europei. Este perioada în care, bazându-ne pe împlinirile trecute, trebuie să avem viziunea Uniunii Europene în următorii 50 de ani şi să construim un viitor mai bun pentru generaţiile viitoare. Provocarea cea mai mare pentru Europa în această perioadă este să devină mai mult decât suma componentelor sale. Iar pentru aceasta trebuie să conştientizăm că ceea ce ne uneşte este mult mai puternic decât tot ceea ce ne separă. Toleranţa şi deschiderea faţă de diversitate trebuie să devină valori călăuzitoare ale acţiunilor fiecăruia dintre noi într-o Europă pentru toţi.

Culegem acum roadele primei încercări paşnice de unire a continentului nostru şi ne aflăm într-un moment în care oportunităţi fără precedent se ivesc pentru evoluţia unitară a Europei. Trebuie să conştientizăm că ceea ce ne uneşte este mult mai puternic decât tot ceea ce ne separă.