Tot mai mulți copii fug de acasă. Unde pleacă și de ce fac asta

Numărul sesizărilor privind dispariția de la domiciliu a copiilor a explodat în ultimii doi ani, arată o analiză recentă a organizației Salvați Copiii România care are la bază datele Direcției de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliție.

Tot mai mulți copii dispăruți - Foto Shutterstock

Într-un an, mai exact în perioada 30 aprilie 2022 – 30 aprilie 2023, s-au înregistrat 8.722 de sesizări referitoare la dispariția minorilor de acasă, cu 1.145 mai multe decât în anul anterior. Din numărul total, 106 copii aveau vârsta sub 5 ani, 176 – vârsta între 5 și 10 ani, 2.245, între 10 și 14 ani, iar 6.195, peste 14 ani. Potrivit aceleiași surse, 30% dintre copiii care dispar pleacă voluntar, cei mai mulți din locuințe sociale sau din centrele DGASPC.

Orice întârziere, raportată ca dispariție

Psihologa Mihaela Dinu, coordonator de program Salvați Copiii România, spune că motivul principal pentru care adolescenții peste 14 ani pleacă de acasă este curiozitatea de a experimenta lumea „de afară”.

„Fenomenul ia amploare în rândul preadolescenților. Vorbim de o categorie de vârstă vulnerabilă, care vrea să experimenteze, să evadeze din ceea ce înseamnă reguli și sistem și atunci decid să plece”, e explicat Mihaela Dinu.

Fugile sunt de cele mai multe ori repetate, fie sub influența străzii, fie experimentează, se antrenează în alte activități, în grupuri de prieteni și nu respectă regula de plecat din centru, mai spune psihologul: „Uneori își dau seama de pericolele întâlnite pe stradă și atunci decid să se întoarcă, pentru că le este mai bine în centre sau în familii”.

Pierduți de părinți în locuri aglomerate

Cât privește vârstele mai mici, adaugă aceasta, de multe ori este vorba despre pierderea copiilor: „În locuri aglomerate, în mall-uri, parcări, stații de autobuz, de metrou. Copii care sunt în sistem sau sunt în familii. Părintele se impacientează că nu găsește copilul, îl raportează ca dispărut și într-o jumătate de oră sau o oră este găsit. Cumva vorbim de ceea ce numim pierderi”. Însă nu este doar asta. „Vorbim și de copii scoși din țară, de trecerea anilor în care copilul își schimbă fizionomia și atunci nu mai poate fi recunoscut”, precizează psihologul.

Consecințele psihice asupra copiilor plecați depind foarte mult de experiența pe care aceștia o au cât sunt departe de casă.

„Dacă a stat pe stradă, dacă și ce experiențe de viață a avut acolo, dar și dacă a plecat pur și simplu să exploreze împrejurimile, un alt oraș sau dacă a fost victima unor infracțiuni. Pentru că, odată ajuns în stradă, pericolele sunt mutiple”, mai spune Dinu.

Copiii care pleacă cel mai des sunt cei care au tendința de abandon școlar, cu o educație mai precară și informații sumare.

„Sunt copiii care suferă de anumite tulburări, care trăiesc în anumite conjuncturi, în anumite anturaje cu o influență foarte mare”, adaugă psihologa.

Alte motive pentru care adolescenții pleacă de acasă este dorința de a se integra pe piața muncii și de a avea propriile venituri, de faptul că nu se simt bine în familii.

Copiii au nevoie de o ancoră

„Părinții, îngrijitorii și familiile rămân cei mai importanți factori pentru prevenire și sprijin. Copiii au nevoie de adulți în care să aibă încredere, de multe ori aceștia putând fi și profesorii. Un adult în care să aibă încredere are o atitudine non-critică, deschidere și oferă stabilitate. Pentru a preveni plecările repetate, copiii, mai ales la vârsta adolescenței, au nevoie să își dezvolte sentimentul că aparțin unei structuri sociale, să își construiască o ancoră, care poate lua orice formă, dar care va deveni motivul pentru a rămâne, nu pentru a pleca”, spune, la rândul ei, Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România.

În martie 2020, Missing Children Europe a lansat proiectul RADAR, cu scopul de a obține progrese palpabile în ceea ce privește conștientizarea, înțelegerea și protejarea copiilor care se văd nevoiți să plece de acasă.

Rețeaua de linii de asistență telefonică pentru copii dispăruți 116.000 este operată de organizații naționale din 32 de țări din Europa. Copiii și familiile care apelează la această linie pentru copii dispăruți beneficiază gratuit de asistență psihologică, socială, legală și administrativă 24/7. Se oferă, de asemenea, un punct central de contact și coordonare vitală pentru cazurile transfrontaliere.

Exemplu de caz

R. a fost instituționalizat la un an și 10 luni. A avut o relație apropiată cu mama socială, cu toate că a menținut și relația cu mama biologică. Mama socială a plecat când R. avea în jur de 12 ani și noua mamă socială nu a reușit să creeze o relație autentică. Prima oară când a plecat din centrul de ocrotire, R. avea 13 ani. Noua schimbare din viața lui (plecarea mamei sociale) și relația deficitară cu noua persoană care avea rolul de a-l îngriji au determinat plecarea băiatului. Privind în urmă, R. consideră că plecările de acasă aveau scopul de a semnala că existau diferite neajunsuri relaționale și emoționale și spera ca fuga să rezolve aceste probleme.

Top motive de plecare de acasă

1. neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea părinților sau a adulţilor responsabili;
2. conflictele repetate din familie, conflictele cu părinții;
3. abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale;
4. lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparținătorilor legali la muncă în străinătate;
5.  blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile;
6.  abandonul școlar și teama față de reacția părinților cu privire la rezultate negative acumulate la școală;
7. influenţa/presiunea anturajului;
8. consumul de alcool și substanțe halucinogene;
9.  situația economică precară a familiei.