Video Fenomenul de neoprit care macină Sarmizegetusa Regia. Templele capitalei dacilor, clădite pe „pământ mișcător”
0Alunecările de teren au produs pagube însemnate la Sarmizegetusa Regia, fiind favorizate de solul moale, arborii seculari, precipitațiile abundente și clima umedă. Mai multe dintre vestigiile sitului UNESCO sunt în pericol constant, iar măsurile luate pentru stoparea eroziunii au stârnit controverse.
Sarmizegetusa Regia (video) trece prin transformări ample, unele menite să reducă riscul ca monumentele sale să fie afectate de alunecări de teren și eroziune.
Însă solul moale și sfărâmicios de micașist (care ar face imposibilă construcția unor „tuneluri dacice”), pădurea seculară care își întinde rădăcinile pe sub vestigii și precipitațiile abundente fac ca succesul unor astfel de măsuri să fie greu de conturat.
Fortificația, completată cu gabioane
Lucrările de restaurare a fortificației antice din situl arheologic UNESCO se apropie de final, la doi ani de la începerea lor, iar în următoarele zile vor fi finalizate ultimele intervenții. Aceste lucrări au schimbat, pe alocuri, înfățișarea monumentului.
Proiectul a avut ca scop „corectarea” modului în care a fost restaurată fortificația cetății dacice în anii ’80. Au fost eliminate straturile de blocuri din calcar de Podeni, așezate peste zidurile antice pentru înălțarea porților de est și de vest, iar zidurile incintei militare au fost reparate.
Duritatea redusă și porozitatea ridicată a pietrei de Podeni au favorizat deteriorarea blocurilor adăugate, iar zidurile antice au fost afectate și de instabilitatea terenului, de slăbirea emplectonului și de căderile de arbori din apropiere — factori care au dus la prăbușirea mai multor blocuri de piatră.
„O situație critică a fost înregistrată la porțile de Vest și de Est, unde decizia ridicării unor asize suplimentare și introducerea unor cantități de pământ între cele două paramente a generat presiuni crescute pe suprafețele verticale. O parte dintre blocuri a căzut deja, altele fiind în pericol iminent de prăbușire”, arătau specialiștii în Studiul istorico-arhitectural de fundamentare a intervențiilor de la Sarmizegetusa Regia.
Lucrările de restaurare și conservare a fortificației au costat peste 2,2 milioane de euro și au fost finanțate de Consiliul Județean Hunedoara, cu sprijinul Granturilor SEE 2014–2021. Ajunse aproape de final, intervențiile au modificat semnificativ înfățișarea celor două porți restaurate, după eliminarea blocurilor de piatră adăugate în anii ’80.
În cazul Porții de Est, lucrările au fost mai complexe și au inclus montarea unor gabioane cu piatră naturală în vecinătatea zidului pavat. Amplasarea acestor structuri a stârnit controverse, din cauza noii înfățișări a zonei, însă specialiștii au explicat că soluția a fost necesară pentru a preveni alunecările de teren și pentru a proteja Drumul pavat, precum și monumentele din zonă.
„Cu timpul, aceste gabioane, care vor proteja drumul antic pavat, se vor înierba, iar impactul lor vizual va fi mult diminuat”, a declarat Alin Țambă, vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara.
Drumul pavat și Terasa a X-a intră în șantier
Noi gabioane vor fi folosite pentru prevenirea alunecărilor de teren pe terasele din incinta sacră a Sarmizegetusei Regia, unde se află cele opt temple antice. În următoarele zile, vor începe lucrările la Templul mare de andezit, aflat pe terasa a X-a și ea afectată de stabilitatea redusă a solului.
Acest templu va fi restaurat printr-un proiect estimat la 7,5 milioane de lei. În paralel, se vor desfășura lucrări menite să oprească procesul de degradare a structurilor de pe terasa a X-a — plinte, tamburi de andezit, blocuri de calcar și ziduri de susținere — care ocupă o suprafață de 3.187 de metri pătrați.
Proiectul include, pe lângă lucrările de consolidare și conservare, și refacerea prin anastiloză a uneia dintre coloanele antice ale templului, folosindu-se fragmente originale aflate în diferite puncte din sit.
Tot în această vară, și Drumul pavat din Sarmizegetusa Regia ar putea intra în șantier. Acesta a fost inclus într-un proiect de restaurare în valoare de 6,5 milioane de lei, finanțat de Consiliul Județean Hunedoara prin Programul „Timbrul monumentelor istorice”, coordonat de Institutul Național al Patrimoniului. Proiectul prevede, în principal, extragerea blocurilor de piatră de la Podeni — folosite la începutul anilor ’80 pentru completarea drumului — și încetinirea procesului de degradare cauzat de fenomenele naturale și de acumularea apei sub lespezi.
„Propunerea de restaurare a drumului pavat vizează o intervenție minimală asupra monumentului, care cuprinde lucrări de conservare și de oprire a proceselor de degradare a dalajului și structurilor din zona Piațetei, precum și înlăturarea materialului de completare introdus în restaurarea de acum peste patru decenii, și introducerea unui strat suport care să pună în valoare componentele originale ale monumentului”, arată inițiatorii proiectului.
Sarmizegetusa Regia stă pe pământ mișcător
Sarmizegetusa Regia se află pe un sol cu stabilitate redusă, care este înmuiat de ploile abundente și destabilizat de vegetația forestieră, afectând astfel integritatea monumentelor sale.
În timpul lucrărilor ample de restaurare de la începutul anilor ’80, constructorii au încercat prevenirea alunecărilor de teren prin consolidarea teraselor din Sarmizegetusa Regia, ridicarea unor ziduri de sprijin din fier-beton și realizarea unui sistem de drenaj. Însă proiectul, întrerupt după un an, nu a fost finalizat niciodată.
De-a lungul timpului, capitala dacilor a continuat să fie afectată de alunecări de teren și de eroziunea solului, cauzate de ploile abundente (20–40 l/mp) și de topirea zăpezilor.
„Problema alunecărilor de teren provocate de apele pluviale s-a încercat a fi rezolvată în anii ’80 ai secolului trecut, când pentru întreg situl a fost propus un sistem de drenuri și canale care să dirijeze apele. Lipsa întreținerii și imposibilitatea realizării întregului proiect au determinat ineficiența sistemului propus”, se arată în Studiul istorico-arhitectural realizat de Institutul Național al Patrimoniului (INP).
Potrivit specialiștilor, drenarea eficientă a apelor pluviale de pe întreaga suprafață a sitului (incinta militară și zona sacră) este dificil de realizat, din cauza adâncimii necesare pentru săpături, a intersectării cu obiectivele arheologice, a costurilor mari și a necesității unei întrețineri permanente.
„Infiltrațiile apei în emplectonul zidurilor antice au determinat frecvente prăbușiri ale paramentelor — situație vizibilă de-a lungul fortificației, dar și în cazul zidurilor de sprijin din incinta sacră”, mai precizează studiul INP.
Turnul Pentagonal, sub presiunea naturii
Infiltrațiile apei pluviale au afectat direct ruinele arheologice și au declanșat alunecări de teren care au dus la desprinderea mai multor blocuri de calcar din zidul de sprijin al Terasei a X-a. Turnul Pentagonal, dezvelit în anii ’60, a fost și el grav afectat de alunecări de teren și de căderile de arbori.
„În prezent, starea de degradare a monumentului este accentuată. Alunecările de teren (încă active), apele pluviale și rădăcinile arborilor din apropiere creează eforturi constante în zidurile fostului turn, care au condus la prăbușirea a două asize. Local, zidurile ies din verticală cu peste 30 cm, existând pericolul iminent al prăbușirii unor segmente consistente”, se arată în același studiu.
Drumul pavat a fost decopertat inițial în anii ’50, apoi în anii ’70, dar de fiecare dată componentele sale s-au deteriorat rapid, odată ce au fost expuse la intemperii.
„Porțiunea dezvelită a drumului pavat care lega cetatea de incinta sacră e de nerecunoscut: lespezile de calcar ale pavajului au fost în bună măsură erodate de apă”, nota istoricul Hadrian Daicoviciu în anii ’70.
Drenajul realizat în timpul lucrărilor din anii ‘80 nu s-a dovedit eficient pentru drumul antic restaurat, iar suprafețe considerabile de sub pavajele sale au continuat să băltească, măcinând blocurile de piatră.
În 1980, s-a decis ca o porțiune a drumului cercetată în cadrul campaniei arheologice din acel an să fie lăsată sub pământ, considerându-se că această măsură va contribui la o mai bună conservare.
Și în zona înconjurătoare sitului arheologic, alunecările de teren au modificat relieful. În 2016, în vecinătatea parcării din apropierea Sarmizegetusei Regia, ploile abundente au provocat o alunecare de teren care a dus la blocarea completă a șoselei și a unei porțiuni din aleea pietonală spre cetate. Fenomenul s-a repetat și în anii următori, în zona de la poalele cetății.
Se încarcă comentariile...
