Tiganii se inchina la Banca Mondiala

In fiecare dimineata, de la 6, hotarenii se strang in fata scolii. Acolo ar veni ca e centrul satului: strada care coboara din munte taie cealalta strada, care tine firul vaii. Cu totul vreo suta de

In fiecare dimineata, de la 6, hotarenii se strang in fata scolii. Acolo ar veni ca e centrul satului: strada care coboara din munte taie cealalta strada, care tine firul vaii. Cu totul vreo suta de case, in care locuiesc 127 familii de rudari. Casele, fie cele traditionale, din sipca tencuita, fie cele noi, din "boltari", construite pe vremea lui Ceausescu, cand tiganii aveau slujbe la fabrica de ciment, sunt mici, inghesuite. In doua camere lipite, de doi pe trei metri fiecare, incap sase-opt suflete, cuptorul si un pat. Masa-i prinsa de grinda, sa nu incurce locul, ca si-asa sta mai mult goala. Nea Ion Aron, care a atins varsta intelepciunii - 72 de ani, fiind unul dintre putinii batrani din sat, crede ca "de asta sunt rudarii bogati in copii, fiindca sunt saraci in case. Locul e ingust. Intinde barbatul picioru' sa se dezmorteasca, femeia crede ca i-a facut semn. Si mai au un copil". Asa s-au inmultit cele 3 familii de rudari, plecate din Ardeal pe la 1810 si asezate in hotarul obstii Dragoslavelor, pe drumul dintre Campulung Muscel si Moeciu. Asa au umplut Valea Hotarului, dar si Contestiul sau, mai departe, Cetatenii. De saraci au ramas tot saraci, fiindca la munte, cine n-are padure, n-are nimic. Nu fura? intreb oamenii din Dragoslavele. "Nu se exista sa puna mana pe ceva! Poate un copil sa mai ia un mar, sau un porumb, de pofta. Stiti cum fac copiii... Altfel, n-au fost probleme in doua sute de ani". Oamenii locului sunt duri si ajunge sa-i superi o singura data... E drept ca in timpul lui Ceausescu se mai puteau taia lemne, din padure, care era a nimanui. Acum, ca "obstenii" si-au recuperat padurile, rudarii nu pot lua din munte decat nuiele, de cosuri, si urzici, de foame. "A dat Dumnezeu un an bun la urzici, crede nea Virgil Coscodaru, om cu experienta, fost secretar la Primaria comunei Dragoslavele. Avem ce pune pe masa, langa mamaliga". Bun, dar numai cu urzici nu se traieste. Ce mai fac rudarii? Muncesc cu ziua, pe cincizeci sau pe o suta de mii si ceva mancare. De aceea, dupa 6,30 nu prea mai gasesti barbati in sat. Cum spuneam, se aduna in fata scolii, iar "romanii" vin sa-i ia la munca. "Daca ploua, e jale, spune nea Virgil. Stam in casa si impletim cosuri. Dar cat sa scoti pe un cos? Multi il platesc in malai sau in oua. Vite nu putem tine, ca n-avem fanete, gainile ni le mananca uliii. Pana si cainii... sapte-opt caini ne-au mancat lupii, in iarna asta". Femeile nu lucreaza? il intreb pe nea Aron, caci ne-a inconjurat o multime de femei. "A, pai nu stiu daca stiti, dar noi am avut o problema mare cu apa. Cand sa mai munceasca, daca faceau doi kilometri pana la izvor? Si curgea incet... doua tigari fumam la o galeata. Se facea coada, pe doua randuri. Cand ploua, apa venea murdara, nu puteai s-o bei, nu puteai sa te speli. Copiii romanilor, ca in sat n-avem decat patru clase, nu voiau sa stea in banca, la scoala din comuna, langa ai nostri. Cica miros urat. Pai cu ce sa-i spal, taica, daca n-am apa?" Stim, de asta am si venit... Am auzit ca ati lucrat cu Banca Mondiala, pentru apa. "Sa-i dea Dumnezeu sanatate lu' Banca Mondiala, ca ne-nchinam pentru ce-a facut, ne-nchinam la ea ca la icoane", sare o femeie din public, auzind de Banca. "Sunt Dorina, asa sa stiti si vreau sa scrieti ca Banca Mondiala si-a facut pomana cu noi si ne-a dat apa", sare alta. "Ardeam ca soarecii, daca lua foc o casa. Caram bidoanele prin rapi, prin tufe, cu copilul in burta si cu apa in carca, isi aminteste Elena. De cate ori iau apa de la robinet, ma inchin si multumesc la Banca Mondiala". Bine, bine, dar cine e Banca asta? "Nu stiu, domnisorule, ca n-am carte. E prin America, pe undeva, dar mare pomana si-a facut cu noi". Nea Virgil Coscodaru isi aminteste fiecare detaliu al Programului. "Primarita a vazut in Monitorul Oficial ca se dau bani, daca ai un proiect, de la Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, care are bani de la Banca Mondiala. A facut studiu de fezabilitate, adica de ce nu putem fora put, ca-i deal si se scurge apa. Apoi a chemat un specialist de la Campulung, sa arate ca exista panza freatica, pentru captare. Schita, tot si a trimis la Fond. Ne-a aprobat ca ne da un miliard jumatate de lei, pentru bazin de fibra din sticla, conducte si robineti, dar ne-a pus conditia sa iesim cu totii la sapat santurile. Asta era contributia noastra. Zic: iesim, cum sa nu iesim? Nu-i pentru noi? Dupa aia m-a luat la Sinaia, la pregatire. Am stat la hotel o saptamana. Doamne, ce lux! Si in fiecare zi ma scotea la tabla, sa fac planul satului: unde punem robinetii, unde-i captarea. Ma, da iesiti la munca? Eu ma inchinam! Iesim, Doamne, iarta-ne, nu-i apa noastra? Cand ne-am intors, am dat anunt la ziar si am facut licitatie: care santier ne da lucrarea cu un miliard jumatate, ala ia banii. Au venit trei santiere, uite aici, in fata satului, s-au uitat, unul a spus: eu dau mai ieftin. ala a primit banii. Am impartit apoi portia de sapat, la fiecare. A iesit toti barbatii: unul daca avea o treaba, ii facea altul portia, si a doua zi invers. Eu, cat eram de secretar, am sapat, ca nu mori daca sapi. Ce, nu-i apa noastra?" Vestea s-a dus in satele din jur. "Romanii" din Dragoslavele vin sa ia apa din Valea Hotarului, ca-i mai curata ca a lor. Tiganii din Contesti se roaga in biserica sa vina si la ei Banca Mondiala, sa le dea apa. Perimetrul de protectie de la bazinul de captare nu are lacat. "Nu intra copiii sa-i omori. Pai ce, nu-i apa lor?", spune Virgil Coscodaru. Primarita, Tatiana Carstina, cea care a aflat de Legea 129 pentru finantarea comunitatilor rurale, crede ca povestea cu apa a deschis orizontul rudarilor din Valea Hotarului: "Au vazut ca se poate si, dupa un an, cand am pus cablu TV in Dragoslavele, au iesit la munca si l-au intins pana la ei, in sat. Acum, se strange cate o clasa de copii la unul care are televizor si se uita la desene animate. S-au mai emancipat. Am cereri de la unii care vor sa-si traga apa in curte. Din cate observam la registrul de stare civila, cei tineri nu mai fac atat de multi copii ca parintii lor, ci maxim trei pe familie." In ultima casa din Valea Hotarului sta familia Mandoc. D-na Mandoc s-a botezat, la evanghelisti. Ce faceti, propriu-zis? "Ne intalnim la unii sau la altii, ca suntem cinci familii de evanghelisti, si cei mai tineri ne citesc din Biblie. Dupa aceea, ne rugam lui Dumnezeu". Puteti sa ne spuneti ce ii cereti? "Sa ne dea sanatate noua, la familiile noastre si la Banca Mondiala, care ne-a pus apa". Copiii au un tobogan de pamant, o surpatura pe care au botezat-o "Nato". Il intrebam pe cel mai dezghetat ce cadou a primit de Pasti. "Pai, am avut urzici, doua felii de cozonac si oua rosii". Dar stii ce este un cadou, insist? "Noi suntem saraci, n-avem bani... Dar cadoul ar fi cum ne-a pus noua Banca Mondiala apa!"