Testul de alcoolemie politică al lui Traian Băsescu

Dan Andronic

Poporului! Toate aceste propoziţii au condus scena politică de la ultimul tur al alegerilor prezidenţiale. Scenele în care Preşedintele sărea gardurile în întâmpinarea Electoratului făceau deliciul presei, confruntată cu un nou tip de demnitar. Poveştile picante care-l aveau în centrul intrigii pe Traian Băsescu amuzau, punând o tuşă de culoare unei vieţi politice dominate de personaje serioase, sau care mimau seriozitatea.
De o săptămână, societatea civilă pare că a luat-o razna… Criticile la adresa Preşedintelui sunt din ce în ce mai aspre, totul culminând cu episodul "beţiei" de la Golden Blitz. Poate părea amuzant acest episod cu personaje pitoreşti, cu declaraţii copilăreşti care încercau să mascheze gravitatea situaţiei, dar e mai puţin comic faptul că Preşedintele se urcă băut la volan. Evident, acolo am asistat la o încălcare a legii, fiind cel puţin prostească presupunerea că Traian Băsescu este personajul care bea un pahar de vin cu o oră înainte de miezul nopţii, după care se cinsteşte cu cafea şi apă până la 5 dimineaţa. Faptul că s-a urcat la volan arată încredere nemăsurată în forţele proprii, fiind tipic pentru stilul lui Băsescu, care nu respectă modul în care Constituţia îi fixează limitele mandatului, darmite o biată lege care reglementeză comportamentul şoferilor… Nu pot să nu remarc un haz absurd al situaţiei care face ca principalul simbol al Preşedinţiei României să devină o cârciumă de cartier, a cărei calitate principală este proximitatea faţă de Palatul Cotroceni.
Adevărata problemă a Preşedintelui nu a apărut de la cheful de la Răzoare, ci atunci când a încasat primele huiduieli în calitate de titular la Cotroceni. Prezent la sediul CNSAS, Traian Băsescu a încercat să rezolve cu câteva râsete nemulţumirile mulţimii adunate pentru a protesta faţă de blocarea de către PD a candidaturii lui Constantin Ticu Dumitrescu. A încercat să se detaşeze de scandal prin tăcere, dar societatea civilă l-a somat să ia atitudine. N-a reuşit să convingă pe nimeni că nu se află în spatele blocării lui Ticu Dumitrescu, amprentele sale fiind revelate prin declaraţiile lui Turianu şi ale lui Boc. Silit să se ducă la CNSAS, a propus o soluţie proastă, de compromis. Un compromis care-l va costa enorm, prima consecinţă fiind pierderea sprijinului societăţii civile.
Iniţial, văzând evoluţia situaţiei la CNSAS, am crezut că asistăm la o manevră de imagine, interesul lui Băsescu fiind acela de a creşte amploarea scandalului, până la final urmând să-i ceară lui Turianu să se retragă. Era o criză care venea mănuşă pe stilul Preşedintelui. Dintr-o singură mişcare, rupea gura celor care-l acuzau de colaborare cu Securitatea. Sau dovedea tuturor că nu a devenit prizonierul serviciilor lui Timofte şi Fulga. Dacă Traian Băsescu ar fi jucat corect, debloca situaţia prin susţinerea lui Ticu Dumitrescu, deschidea arhivele, dădea drumul cercetătorilor să investigheze dosarele parlamentarilor pentru a vedea dacă informaţia, primită în martie 2005, potrivit căreia peste 100 de aleşi au minţit, este adevărată! O lovitură de maestru...
Bâlbâiala Preşedintelui, combinată cu manevrele debile ale PD, demonstrează exact contrariul! Există ceva care trebuie ascuns, o mizerie bine acoperită, dar al cărei miros se insinuează discret, imposibil de ignorat. Acesta este adevăratul test de alcoolemie politică pe care Traian Băsescu nu l-a trecut, indiferent de numărul de meciuri la care a asistat şi de vizitele pe care le-a făcut în zonele inundabile.