Testamentul lui Ioşca: "Nu lăsaţi jigodiile lângă sicriul meu"!

Înmormântarea lui Dan Iosif (Ioşca pentru prieteni) a sporit enigmele şi controversele legate de viaţa şi moartea rebelului revoluţionar. Mistere care s-au înteţit chiar din momentul

Înmormântarea lui Dan Iosif (Ioşca pentru prieteni) a sporit enigmele şi controversele legate de viaţa şi moartea rebelului revoluţionar. Mistere care s-au înteţit chiar din momentul dispariţiei sale, pe 5 decembrie, într-un spital din Siberia. Loc unde a lăsat cu limbă de moarte un testament în stilul său, inconfundabil: "Nu lăsaţi jigodiile să se atingă de sicriul meu!".

Ceaţă. Foarte multă ceaţă sâmbătă, în ziua înmormântării lui Dan Iosif. Spre prânz, când trupul neînsufleţit al revoluţionarului a fost dus de la Senat la Cimitirul Eroii Revoluţiei, pe ultimul drum, ceaţa s-a mai ridicat. Ba chiar a apărut soarele. Un soare cu dinţi.

La catafalc, la Palatul Parlamentului, s-au perindat sute de persoane: de la revoluţionari şi oameni politici, din oricare tabăra ar fi fost ei, la rude şi prieteni. Şi curioşi, mulţime. Au fost şi dintre cei care şi-au dat arama pe faţă încă de seara, de la priveghi, încercând uşoare diversiuni.

Oamenii de încredere ai lui Ioşca au vegheat din umbră. Nu a ieşit tămbălău. "Când "oi fi mort, să nu lăsaţi jigodiile lângă mormântul meu. Să nu lăsaţi jigodiile şi lăturile să pună mâna pe sicriul meu!", a spus cu limbă de moarte Dan Iosif.

Convoiului mortuar a atins zonele-cheie în care Dan Iosif s-a implicat activ în decembrie '89: Piaţa Revoluţiei, zona Intercontinental. În Biserica cimitirului Eroii Revoluţiei i-au ţinut lumânări la catafalc rude, revoluţionari, oameni politici apropiaţi. Inclusiv Ion Iliescu. Împins în faţă de o "ambuscadă" între rudele fostelor neveste şi iubite, fiul cel mic al lui Dan Iosif a leşinat.

Din biserică până la mormânt, undeva într-un colţ de cimitir, între Troiţă şi Drapel, a fost purtat pe umeri de soldaţi. S-au tras salve, ca pentru un ofiţer (post mortem) al Ordinului Serviciul Credincios. O ultimă farsă a destinului: bulgării de pământ au răsunat peste sicriul lui Ioşca la ora 13.57. Ioşca a murit la 57 de ani şi tot timpul vieţii s-a ferit de "ceasul rău".