Taxarea muncii în România, printre cele mai mari din Europa

Impozitarea ridicată a forţei de muncă în România, una dintre cele mai mari din Europa, dăunează întregii economii, determinând o reducere a productivităţii muncii şi, prin urmare, a

Impozitarea ridicată a forţei de muncă în România, una dintre cele mai mari din Europa, dăunează întregii economii, determinând o reducere a productivităţii muncii şi, prin urmare, a PIB, fără să ofere, în schimb, siguranţă pensionarilor, se arată într-un studiu al Băncii Mondiale.

Potrivit studiului realizat de Banca Mondială, "Programul de dezvoltare umană în România", sistemul de pensii "continuă să fie afectat de slăbiciuni structurale majore şi să impună o rată de contribuţie sporită care stimulează evaziunea, reducând şi baza de contribuţie".

Forţa de muncă din România este una dintre cele mai greu impozitate din Europa, cheltuielile totale cu asigurările sociale (pensii, sănătate, şomaj, accidente de muncă şi handicap) reprezintând jumătate din salariul brut.

Într-un clasament al valorii contribuţiilor plătite atât de angajat, cât şi de angajator în Europa, România se situează pe locul şase din 26 ţări, cu 46,25%, fiind depăşită numai de Olanda, Cehia, Franţa, Albania şi Polonia. La polul opus al clasamentului de află Belgia, Marea Britanie şi Irlanda, unde contribuţiile cumulează mai puţin de 30%.

Deşi nivelul contribuţiilor în România este unul dintre cele mai mari din Europa, în mod surprinzător, veniturile pe care statul le colectează din aceste contribuţii sunt printre cele scăzute. Astfel, România ocupă alături de Marea Britanie şi Irlanda ultimele trei locuri, între cele 26 de ţări europene, reuşind să adune din contribuţii o sumă însemnând mai puţin de 6% din PIB. Austria, Italia, Polonia şi Slovenia obţin din contribuţii sume de peste 12% din PIB, aflându-se pe primele locuri, în Europa.

"Contribuţiile semnificative sporesc costurile ne-salariale aferente activităţilor profesionale şi pot avea efecte adverse asupra creării de locuri de muncă şi, prin extensie, asupra posibilităţilor de susţinere a planului de pensii acordate de la bugetul de stat", punctează experţii Băncii Mondiale.

Contribuţiile sociale au crescut, în România, începând din anii 90, ca urmare a creşterii rapide a numărului de pensionari, în paralel cu scăderea numărului de plătitori, creşterea şomajului şi a angajării la negru. Problemele demografice, sociale şi economice s-au răsfrânt asupra bugetului, diminuând veniturile şi majorând cheltuielile. Guvernul a încercat să contracareze efectele negative ale tranziţiei şi a sporit procentul contribuţiilor.

Studiul Băncii Mondiale evidenţiază că "efectul combinat al taxelor mari aferente salariilor îl constituie reducerea productivităţii muncii şi angajarea de forţă de muncă experimentată, şi prin urmare şi o reducere a PIB-ului. Astfel, sistemul de pensii nu numai că nu oferă siguranţă persoanelor în vârstă în mod durabil şi echitabil, dar mai şi dăunează întregii economii".