Ţara văzută din ţară

Peştele de la cap se-mpute, cei mici îi maimuţăresc pe cei mari ca să le intre în voie Canicula ce fu şi va mai fi m-a alungat din Bucureştiul ăsta încălzit şi arat ca un ogor

Peştele de la cap se-mpute, cei mici îi maimuţăresc pe cei mari ca să le intre în voie

Canicula ce fu şi va mai fi m-a alungat din Bucureştiul ăsta încălzit şi arat ca un ogor lăsat în paragină, ca un bărăgan, mai nou, şi în tendinţa de defrişare, vezi cazul "Bordei". Căci mă uit mirat şi nu pot crede cu cât cinism afacerişti, politicieni de seamă, de pildă, primari nebucureşteni ai Bucureştilor sacrifică pe altarul banului parcuri şi păduri într-o criminală şi inconştientă veselie. Aceea a profitului lor. Căci, dacă până prin '92-'93 furau statul cât să-şi agonisească o casă, o maşină, un teren, acu' nu se mai satură nici ei, nici neamul lor şi adună pentru urmaşii urmaşilor urmaşilor lor în veacul-veacurilor.

Cam asta îmi spunea deunăzi un ţăran la o grădină de crâşmă, pe un deal dintr-un sat uitat al României. (Uitat, dar cu umbrele Coca-Cola, monşer). Ce le pasă lor de cum trăim noi, ne confundă cu nişte gâze. "Ce au, dragă, alea de bâzâie de foame? Lasă că le trece!" Văzută din ţară, de la ţară, de la munte, din vârful lui, politichia românească pare că nu există, sunt oameni care, în afară de doi-trei politicieni de marcă şi vechime, habar nu au cine îi conduc sau cine le face politica. Dar aşa, prin binoclul întors, românul, "ţăranul", nu mai seamănă deloc cu cel din Rebreanu. El judecă. Nu mai e nici pe departe o dobitoacă bună de muncă, aşa, ca la început de secol XX, judecă. Simplu şi simplist. Şi în toate peregrinările noastre recente prin Drăgăneşti - Olt, Lisa de Teleorman, Vlădeşti de Vâlcea, Vinţu de Jos din Alba sau Dobriţa, Suseni, Runcu din Gorj n-am găsit decât un of fundamental al românului: De ce s-or certa "ăştia" cu atâta ură şi, mai ales, de ce neglijează problemele ţării? Căci, interesantă comparaţie!, ţara e ca o familie, unde bărbatul e preşedintele şi nevasta, primul-ministru. Dacă unul trage hăis şi altul cea, se alege praful de ea.

Veţi zice că la mijloc mai sunt şi politicienii locali, da, dar peştele de la cap se-mpute, cei mici îi maimuţăresc pe cei mari ca să le intre în voie. Uitaţi-vă în satele noastre, unde de ani buni se promit drumuri asfaltate, canalizare, apă, gaze. Noi sperăm, aşteptăm, ei se ceartă. Ce circ şi cu pensiile. Dacă premierul face dovada că are fonduri de unde să dea, lasă-l, nene, să dea, că face bine. Dar nu, politica, arz-o focul, se bagă şi ea, cum adică să zică lumea că ăia au mărit pensiile şi nu ăilalţi, pe cine să voteze. E lucru dracu, nene!

Vorbe de cârciumă, veţi spune, dar nu uitaţi că voturile, la ţară, în majoritatea lor tot la crâşmă se decid.