ţară tristă, ţară de poveste

din cimitir. În calea viiturii, într-un bordei de chirpici, dormeau un moş şi o babă. Copiii le plecaseră, demult, la căpşuni, găinile intraseră, încă din toamnă, în tomberon, cai, vite,

din cimitir. În calea viiturii, într-un bordei de chirpici, dormeau un moş şi o babă. Copiii le plecaseră, demult, la căpşuni, găinile intraseră, încă din toamnă, în tomberon, cai, vite, ce să mai ţină? Erau bătrâni, le ajungea cât au muncit. Baba a adormit prima. Moşul a încercat să reziste, că doar s-a dat avertizare la ştiri. Dar, ce să faci, tot privind degeaba la televizor, l-a furat somnul. În fond, ce să-nţeleagă? Premierul a propus retragerea din Irak. Preşedintele l-a trimis pe ministrul apărării acasă, ca de la şcoală, să vină tuns şi cu lecţia scrisă pe curat. Stoica i-a cerut demisia lui Tăriceanu... Să fi trecut ăsta la PSD? Parcă era din PNL sau poate a votat cu ţărăniştii, cine mai ştie? În afacere apare un nume nou, Medar, acuzat că a dezvăluit ceva secrete. Dar secrete a dezvăluit şi Domino, ăla, când cu scandalul Felics, îşi aminteşte, ca prin somn, moşul. şi uite că n-a păţit mare lucru, îşi ia el de-o grijă. Aşa se întâmplă de fiecare dată. Se spurcă, îşi trag picioare pe sub masă, dar nu-i plâng eu pe ei, că au ce mânca, nu trăiesc dintr-o pensie de un milion juma', ca mine. Apoi l-a luat somnul şi, puţin mai târziu, apa. Povestea se repetă, ca un gramofon cu discul ciobit. Când arde ţara, pârjolită de secetă, Stolojan îi arde o palmă lui Tăriceanu, ca la bâză. Când vin puhoaiele, se bat Manţog, de la PD, cu şereş, de la PC, pe banii Hidroelectrica. Când vine DNA-ul la Loterie, se ceartă Copos cu TVA-ul. Când ies pensionarii în stradă, să ceară mâncare, vine şi UDMR-ul să pretindă un loc în CSAT. Aviara politică, boala care îi face pe aliaţii de la guvernare să-şi piardă capul şi să se bată ca nişte cocoşi în arena circului, a contaminat până şi cocorii din Opoziţie. PSD este, la rândul său, defazat de realitatea din ţară. Geoană înfulecă mici şi bere la gura metroului, în loc să care pături în satele sinistraţilor, Iliescu îşi critică tovarăşii de drum mai ceva ca Alina Mungiu, iar Cristian Diaconescu, la prima alertă de inundaţii, îşi dă demisia, pentru că n-a fost pus şeful pe care şi-l dorea la Curtea de Conturi. şi atunci, cine va câştiga cafteala de maidan, în care singura regulă e: înhaţă ce poţi şi loveşte unde-l doare mai tare? Păi, mardeiaşii de meserie, cei care ştiu cum se dă cu lanţul. Să luăm cazul apei de ploaie. Un domn Cârlan, din arcul Puterii, era preocupat de inundaţiile care au lovit România. Credeţi că a cerut anchetarea celor care fură păduri cu TIR-ul? Sau că i-a investigat pe prefecţii care, împreună cu mafiile judeţene, se opun unor măsuri din "Strategia anti-inundaţii"? Ei bine, nu, el a înfiinţat o comisie de anchetă a tehnologiilor care au generat fenomenele meteo din 2005. Astfel, a ridicat o minge la fileu PRM-ului, iar liderii acestui partid nu aveau cum să nu puncteze decisiv. Într-o ţară unde scenariile şi teoriile conspiraţiei sunt la mare preţ, bomba meteo face audienţă, iar Vadim şi Funar au oferit electoratului lor ceea ce vrea să audă. De Cârlan nu-şi mai aduce nimeni aminte, ceea ce, într-un fel, e mai bine, fiindcă anchetarea apei de ploaie nu prea ţine la un public care a fugit de Bombo, ca să dea, acum, de grindina din Congo.