Tara merge prost. Schimbam poporul sau parlamentul?

Este intrebarea pe care o propun a fi adresata electoratului in eventualitatea organizarii unui referendum in perioada imediat urmatoare. Un referendum care readuce in actualitate o sintagma cam

Este intrebarea pe care o propun a fi adresata electoratului in eventualitatea organizarii unui referendum in perioada imediat urmatoare. Un referendum care readuce in actualitate o sintagma cam prafuita, "intoarcerea la popor", o idee lansata de stim noi cine, agreata de societatea civila si acceptata de popor. In fond este vorba de o unica intrebare, asa se procedeaza, care nu anuleaza complet ideea alegerilor anticipate si care are un fundament constitutional, teoretic si practic in conditiile concrete in care se gaseste Romania in acest moment. Ei bine, in perioada pro si prereferendum, electoratul poate si trebuie convins, daca mai este cazul, ca singurii vinovati de "starea natiunii" sunt clasa politica, parlamentul, alesii poporului, puterea nr. 1 in tara si in orice democratie autentica, din care rezulta si celelalte puteri, care pun in practica politicile sale in toate domeniile. Un referendum a carui necesitate si tematica ar urma sa rezulte dupa intalnirile cu organizatiile si membrii societatii civile. Sigur ca tematica e previzibila (parlament unicameral, vot uninominal) si ar viza reformarea institutiei si a sistemului parlamentar. Si e normal sa fie asa. Pentru ca daca intr-o scoala, firma, societate sau localitate treburile nu merg bine, nu schimbam colectivul de dascali, angajatii, actionarii sau locuitorii, ci inlocuim directorul, presedintele, managerul, respectiv primarul asezarii. Si-atunci, prin extrapolare, raspunsul la intrebarea din titlu nu poate fi decat unul singur, si el previzibil, care ar fi o consolare a noastra si a domnului Basescu in legatura cu renuntarea la anticipate. Un demers in care n-a fost sprijinit nici de propria coalitie, de teama pierderii propriilor privilegii, care devine la fel de greu si dificil de realizat ca si un spectacol de "one man show" in care n-ai parteneri de care sa te-agati, in care sa te sprijini, care sa-ti puna in valoare replicile sau discursul sau sa te scoata din impas in momentele delicate sau dificile. Raspunsul la unica intrebare nu poate fi decat schimbarea Parlamentului, pentru ca, daca nu vom reusi sa ne integram in Europa, vom continua sa ramanem mereu "la est de vest" si sa traim intr-o permanenta eroare si infinita tranzitie, vina este a lor si numai a lor, a parlamentarilor. Si asta pentru ca:
* Ei ne servesc doza zilnica de tristete, umilinta, pesimism si inima rea, ei ne taie orice elan, ne rapesc orice speranta si ne invata, prin propriul exemplu, ca la noi "se poate trage chiulul simuland munca", vorba lui Paleologu, si ca prin "efortul" lor au reusit sa transforme Romania intr-o "tara trista, plina de umor" (O. Paler).
* In ultimele luni, el, Parlamentul, s-a transformat intr-o adunatura eterogena si incontrolabila, care lucreaza intr-un mediu arogant, agresiv si ostentativ, in care notiunile de dialog, calm, detasare, echilibru si toleranta au disparut din "fisa postului" in care, daca Legea gravitatiei ar fi supusa votului, cu siguranta ca n-ar putea trece. Si asta pentru ca opozitia a uitat de "sinergia faptelor" a domnului I. Iliescu, dar si de regula sinergiei in marketing, care zice ca efectul sumei e mai mare decat suma efectului si ca acest lucru inseamna ca nu vom putea castiga nimic daca ne impiedicam reciproc sa castigam ceva.
* Dintr-o familie normala, model sau etalon cum ar trebui sa fie, a devenit una numeroasa, dar dezbinata, care traieste in doua "camere", confort sporit, pentru care noi, alegatorii, platim o intretinere anuala de 4.500 miliarde lei vechi, o suma imposibila pentru noi si indecenta pentru ei. Ei, care ar trebui sa-si puna zilnic sacramentala intrebare: "De ce eu, parlamentar, care sunt "sluga a poporului", s-o duc de zeci de ori mai bine decat "stapanul meu" - poporul?"
In acest material am dat vina exclusiv pe Parlament. O lume nebuna, nebuna, bolnava, sarita de pe fix. Asta nu inseamna ca celelalte elemente ale triadei din titlu s-ar simti mai bine. Tara e sloboda, nu libera, iar poporul e fericit pentru ca habar n-are cat de rau o duce.

Prof. Gicu Butoi
Com. Desa - jud. Dolj

P.S.: Articolul de fata se doreste a fi complementar celui intitulat "Clasa politica si baronii locali", publicat de domnul Aurel Cleja din Bucuresti in Adevarul din 26.X.2005, si e un gest de multumire pentru replica data de domnia sa, in 21.X.2005, articolului meu - Intre "andocare" si "samarizare" din 7.IX.2005. E un semn ca se poate purta un dialog civilizat si constructiv intr-un ziar permisibil si interactiv.