Superstiții de Sfântul Ilie, prorocul care aduce ploi și furtuni. Ce este interzis pe 20 iulie și care este obiceiul unic păstrat într-un sat din România

Sfântul Ilie este sărbătorit pe 20 iulie, zi în jurul căreia s-au păstrat numeroase superstiții și tradiții. Considerat în credința populară aducător de ploi, tunete și furtuni, sfântul este legat și de un obicei unic în România, păstrat cu sfințenie de generații.

Pomul de Sf. Ilie, obicei unic într-o zonă din România FOTO: Primăria Tulucești

Peste 142.000 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ilie, sărbătoarea fiind legată și de Ziua Aviației Române. Începând din anul 1913, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul și patronul aviatorilor.

Cine a fost Sfântul Ilie Tesviteanul

Sfântul Ilie s-a născut cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în ținutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoți. A trăit în vremea regelui Ahab, când poporul lui Israel se îndepărtase de Dumnezeu și se închina idolilor.

Potrivit tradiției, la nașterea sa, tatăl prorocului a avut o vedenie în care a văzut oameni îmbrăcați în alb care îl înveleau pe prunc în scutece de foc și îi dădeau să mănânce o flacără. Imaginea este considerată un simbol al râvnei puternice și neostoite față de Dumnezeu, care avea să-i călăuzească întreaga viață.

Sfîntul Ilie, aducătorul de ploi Foto: arhivă, adevărul

Sfântul Ilie este considerat un mare făcător de minuni. Tradiția religioasă spune că, prin rugăciunea sa, a salvat poporul lui Israel după trei ani și jumătate de secetă, primind de la Dumnezeu puterea de a „deschide și a închide cerurile”.

Sfântul Ilie, stăpânul tunetelor și al fulgerelor

În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este descris ca un om gospodar, dar cu o fire aprigă. Legendele spun că, după ce s-a căit pentru păcatele sale și a primit iertarea lui Dumnezeu, a fost ridicat la cer într-un car de foc.

De atunci, se spune că Sfântul Ilie călătorește pe cer într-un car cu roți de flăcări, tras de cai înaripați, și lovește demonii cu un bici de foc. Tunetele și fulgerele ar fi, potrivit credinței populare, zgomotul și armele cu care acesta îi urmărește pe diavoli.

O altă credință spune că demonii fug din calea Sfântului Ilie și se ascund pe pământ, sub copaci sau chiar în trupurile unor animale. De aceea, oamenii se tem de furtunile puternice din această perioadă și își fac semnul crucii atunci când tună și fulgeră.

În satul tradițional, se spune că cine muncește în ziua de Sfântul Ilie îl mânie pe sfânt, iar acesta poate trimite asupra gospodăriilor trăsnete, grindină și ploi puternice.

Ce nu este bine să faci de Sfântul Ilie

Ziua de 20 iulie este însoțită de numeroase obiceiuri și interdicții. De pildă, în unele zone ale țării, oamenii evită să lucreze de Sfântul Ilie, de teamă ca furtunile și grindina să nu le distrugă recoltele. De asemenea, există credința că merele nu trebuie consumate înainte de această sărbătoare și nici lovite unele de altele, pentru a nu atrage grindina.

Pe 20 iulie, merele sunt duse la biserică pentru a fi sfințite. În tradiția populară, acestea sunt considerate „fructele Sfântului Ilie”, iar unele credințe spun că merele sfințite devin „mere de aur” pe lumea cealaltă.

În această zi, femeile merg la biserică și împart pomană din roadele gospodăriei pentru sufletele celor trecuți la Domnul. În unele zone sunt organizate praznice, iar bisericile se umplu de bucate aduse pentru pomenirea morților, în cadrul tradiției cunoscute drept „Moșii de Sânt-Ilie”.

Plantele de leac și busuiocul sfințit

De asemenea, în dimineața zilei de 20 iulie, oamenii culeg plante de leac, în special busuioc. Plantele sunt puse la uscat în podurile caselor sau în cămări, în locuri ferite de umezeală.

Busuiocul este dus la biserică pentru a fi sfințit. După întoarcerea acasă, în unele zone, acesta este ars, iar cenușa este păstrată și folosită în gospodărie, fiind considerată binecuvântată și cu rol terapeutic.

Tot de Sfântul Ilie, în unele comunități, ogoarele sunt stropite cu agheasmă pentru ca recoltele să fie bogate în anul următor.

O tradiție aparte de Sfântul Ilie este legată de pomenirea copiilor trecuți la Domnul. În unele zone, femeile cheamă copii străini sub un măr și scutură pomul, iar merele căzute sunt împărțite de pomană. Obiceiul este legat de credința că, în această zi, sufletele copiilor morți trebuie pomenite și că pomană oferită în numele lor are o însemnătate aparte.

Sfântul Ilie și vara pastorală

Sărbătoarea marchează și un moment important în viața pastorală tradițională. De Sfântul Ilie, apicultorii recoltează mierea albinelor. Totodată, în unele comunități, această activitate era realizată doar de bărbați îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de un copil. După recoltare, familia și vecinii erau invitați să guste mierea nouă. Tradiția includea și servirea țuicii îndulcite cu miere, pentru belșug și prosperitate.

Ziua de 20 iulie este considerată mijlocul verii pastorale. În această perioadă, ciobanii se puteau întoarce pentru prima dată în sate și aduceau daruri soțiilor sau iubitelor. Printre aceste daruri se aflau furci de lemn pentru tors, lucrate cu migală.

Târguri și sărbători populare organizate de Sfântul Ilie

În mai multe regiuni ale țării, ziua de 20 iulie este legată de târguri și petreceri câmpenești.

În zona Sucevei, bâlciul de Sânt-Ilie de la Fălticeni era, începând încă din 1814, unul dintre cele mai importante evenimente comerciale. Comercianți din întreaga Europă veneau la târg, acesta fiind considerat, potrivit tradiției locale, al doilea ca mărime după cel de la Leipzig.

În diferite zone ale țării sunt organizate, de asemenea, evenimente precum Târgul de Fete de pe Muntele Găina, în județul Alba, „Nedeia mocănească” de la Covasna, „Târgul feciorilor” de la Săcele, „Nedeia de la Polovragi” și „Șezătoarea” de la Fălticeni.

Obiceiul unic din județul Galați: „pomul” dus la mormânt

Unul dintre cele mai spectaculoase și mai puțin cunoscute obiceiuri de Sfântul Ilie se păstrează în sudul județului Galați, în localitățile Tulucești, Tătarca, Șivița și Ijdileni.

În fiecare an, oamenii care au pierdut pe cineva drag merg la cimitir cu un „pom” simbolic, pe care îl pregătesc special pentru pomenirea celor decedați. Obiceiul este considerat unic în România și este păstrat cu sfințenie de generații întregi.

Pe creanga de copac sunt așezate diverse obiecte FOTO: Primăria Tulucești

Pomul este, de fapt, o creangă mai groasă, cu mai multe ramificații, de care sunt legate numeroase obiecte. Sătenii pregătesc colaci și pâini modelate în forme simbolice, printre care porumbei, scări sau alte reprezentări cu semnificație religioasă și tradițională.

Pe creangă sunt agățate, de asemenea, haine, încălțăminte, obiecte de igienă, prosoape, oglinzi și obiecte de uz casnic. Pe mormânt pot fi așezate găleți, lighene, scaune, covoare sau alte lucruri care, în vechea simbolistică a obiceiului, sunt oferite de pomană celui trecut la cele veșnice.

Preotul trece pe la fiecare mormânt, pomenește defunctul și binecuvântează obiectele. După slujbă, toate lucrurile sunt date de pomană.

De creanga copacului sunt așezați colaci FOTO: Primăria Tulucești

La final, creanga este legată de crucea mormântului și rămâne acolo. Potrivit explicațiilor transmise de păstrătorii tradiției, pomul poate simboliza un copac care a fost cândva viu și roditor, dar și continuitatea dintre viață, moarte și memoria celui plecat.

Tradiția pe care un meșter popular vrea să o ducă în patrimoniul UNESCO

Artistul gălățean Paul Buța, meșter popular și actor, a studiat acest obicei timp de peste 12 ani și susține că tradiția merită cercetată și inclusă în patrimoniul național, ba chiar în patrimoniul UNESCO.

„Pomul” este pregătit de familiile celor care au murit în ultimul an, iar rudele venite uneori de la mari distanțe participă la ritualul din cimitir.

Fiecare element are o semnificație. Pâinile și colăceii pot fi modelați sub forma unor păsări, scări sau alte simboluri, iar obiectele de uz casnic amintesc de lucrurile necesare vieții de zi cu zi.

„Păstrăm cu drag acest obicei, de la strămoșii noștri. În fiecare an, de Sfântul Ilie pregătim pomul, îl gătim cu tot ce trebuie și venim cu el la cimitir. Este o bucurie și ne mândrim cu acest obicei”, spun localnicii.

Obiceiul, transmis din generație în generație, rămâne una dintre cele mai originale forme de pomenire din tradiția populară românească. Pentru comunitățile din sudul județului Galați, „pomul de Sfântul Ilie” nu este doar un ritual, ci o formă de a păstra vie memoria celor plecați dintre cei vii.