Au atacat o ambulanță convinși că „fură copii”. Cum funcționează mecanismul fricii și al conspirațiilor

Un ambulanțier plecat să salveze vieți a ajuns pe masa de operație, o ambulanță a fost scoasă din serviciu, iar un pacient a fost pus în pericol – totul pornind de la o informație falsă răspândită pe internet. Cum s-a ajuns într-o astfel de situație și cum ar trebui reacționat în fața unor astfel de cazuri explică psihologul Keren Rosner.

Teorile conspiraționiste „prind” pe terenul proprice FOTo: colaj TikTok

Totul a început cu un videoclip care s-a viralizat online și în care se spunea că o ambulanță răpește copii pentru a-i transforma în donatori de organe. Mai mulți tineri din județul Cluj, convinși că zvonul este real, au atacat violent cu bâte și topoare o ambulanță venită în Recea-Cristur, în județul Cluj, să preia un pacient care se simțea rău.

Evenimentul aproape de necrezut s-a întâmplat în seara zilei de sâmbătă, 8 august 2026, în jurul orei 21.00.

La intrarea în localitate, ambulanțierii trimiși să acorde îngrijiri unui pacient care se simțea rău au oprit pentru a cere indicații. Un grup de localnici a început să-i filmeze și să se agite. Potrivit relatărilor, agresorii credeau că autosanitara ar fi parte din legenda urbană a „ambulanței negre care fură copii”, zvon care fusese alimentat de conținut distribuit pe TikTok. Situația a escaladat rapid. Ambulanța a fost blocată și atacată cu bâte, topoare și pietre, iar geamurile au fost sparte. Șoferul ambulanței a fost rănit la ochi de cioburile provenite de la geamul spart și a avut nevoie de intervenție chirurgicală, însă îngrijirile medicale le-a primit după ce a condus fără să vadă cu un ochi pe o distanță de zeci de kilometri, echipajul atacat reușind să plece din zonă. Una din membrele echipajului a povestit că au avut noroc că cele două mașini care încercau să le blocheze nu au reușit să le închidă atât în față, cât și în spate. Șapte agresori au fost arestați în acest caz.

Legenda „ambulanței negre”, de la care ar fi pornit agresiunea, revine în fapt, același fake-news fiind propagat de-a lungul anilor și stârnind și altădată evenimente reprobabile.

Psihologul Keren Rosner a explicat, pentru „Adevărul”, cum se ajunge la isterie colectivă pornind de la teorii atât de greu de crezut, totuși.

„Ei se văd niște eroi care au luptat cu răul”

„Din punct de vedere psihologic, transformarea unei povești urbane, a unei fabulații urbane, în violență fizică reală se explică prin acțiunea combinată a mai multor factori. În primul rând, contextul social. Contextul social fiind incert, tensionat, psihicul uman caută niște explicații rapide, activând scurtături cognitive. Și scurtăturile evită gândirea critică. Și atunci se proiectează frica, răul acesta absolut care se poate întâmpla. Mitul este că aceste ambulanțe răpesc copii pentru organe și atunci activează una dintre cele mai viscerale spaime umane: pierderea copilului, mutilarea copilului”, a explicat psihologul Keren Rosner.

Amenințare, atâta vreme cât rămâne la stadiul de zvon, este una nevăzută, dar foarte greu de tolerat. Cei care cred într-o astfel de teorie acumulează în schimb anxietatea.

„Odată ce individul aude despre această poveste - ambulanța neagră -, creierul va selecta din mediu semnalele care îi confirmă teoria. Pentru că el nu are până în acel moment confirmarea că acea poveste care a circulat pe internet este reală, dar dacă vede o ambulanță staționată sau dacă aude un zgomot neobișnuit, el preia aceste informații ca dovezi incontestabile a ceea ce el poate a văzut cu câteva minute înainte pe internet”, continuă psihologul explicația.

Oamenii au tendința naturală de a atribui intenții malefice sau conspirații unor evenimente sau unor vehicule, în acest caz, obișnuite, pe care le-au văzut și cu o zi sau poate cu o săptămână înainte. Dacă informația conspirativă este însă recentă și persoana este activată emoțional, conspiratorii își explică astfel - „Este exact ce am văzut, eu trăiesc acea poveste. Mi se întâmplă să am contact cu ceea ce am văzut pe internet și m-a impactat foarte tare”, dezvăluie psihologul.

Violența fizică nu apare instant, arată Keren Rosner, ci este un rezultat al escaladării psihologice, în acest caz o escaladare psihologică în grup. Agresorii justifică acțiunea ca fiind o autoapărare și chiar un gest de eroism.

„În ochii lor ei se văd niște eroi care au luptat cu răul”, continuă Rosner. În grup, responsabilitatea se diluează, individul își pierde conștiința de sine și evaluarea critică a propriilor acțiuni, „pentru că există această contagiune emoțională. Panica, furia se transmit de la unul la altul și atunci răspunsul este în colectiv”, mai spune psihologul.

Răspunsul este disproporționat, foarte violent, pentru că participanții se încurajează și responsabilitatea se disipează, se împarte. „E suficient ca unul să vină cu ideea și ceilalți îl vor urma”, adaugă psihologul.

„Aceste persoane au și o neîncredere în autorități și în sistem”

Efectul a fost și mai puternic asupra tinerilor având în vedere că informația conspirativă s-a propagat și cu imagini, iar asta înseamnă un teren propice.

„Violența, de fapt, în astfel de cazuri, nu este decât o frică transformată în agresivitate. Pentru că raționamentul critic este eclipsat de mit, este încărcat de ceea ce a văzut în mediul online și care i-a confirmat că este adevărat și că într-adevăr pericolul există și poate să fie oriunde”, a întărit psihologul.

Creierul, care a preluat informația și controlul, a simțit nevoia să lupte, iar tinerii a căror minte a fost expusă la manipularea emoțională pe internet au ales atacul.

Totul vinde pe fondul unei educații precare, mai subliniază psihologul, de aici și dificultatea de a distinge între ceea ce este real și ceea ce este informație falsă.

Pe fondul condițiilor deja expuse se adaugă, atrage atenția psihologul, un alt aspect deosebit de important: „Să nu uităm că aceste persoane care trăiesc într-un mediu defavorizat au și o neîncredere în autorități și în sistem. Și atunci când populația sau anumite grupuri marginalizate simt prăpastia între ele și instituțiile statului apare tentația de a proiecta suspiciunile asupra unui simbol al autorității - pot să fie medici, polițiști, ambulanță -, pentru că ei simt că nu sunt apărați, nu sunt protejați suficient. Și atunci ei preiau acest rol să se apere”, a mai precizat psihologul Keren Rosner.

Pe fondul panicii generate de rețelele sociale, la care se adaugă neîncrederea în sistem, „gândirea critică oricum tace”, mai spune psihologul.

„Populația să fie avertizată”

După evenimentul grav petrecut în județul Cluj, mai multe instituții s-au sesizat și au condamnat faptele acelor tineri.

Soluția ca astfel de situații să nu se repete este însă avertizarea populației. „Populația să fie avertizată că sunt doar niște filmulețe sau mesaje care nu au temei real, care sunt la fel ca alte legende sau alte povești care nu au legătura cu realitatea, că astfel de lucruri nu se întâmplă. Pentru că în mod real nu știu dacă cineva poate să vină să spună - da, am văzut o ambulantă și copilul X a dispărut -, deci este totul o fabulație. Informația este necesară. Educația este necesară. Educația ar fi (n. red. – cea mai eficientă soluție) dacă am porni de la originea acestui lanț de întâmplări, dar având situația concretă și intervenind acum în situația de criză, este informația. Să fie informați oamenii prin toate mijloacele și persoane care au autoritate să intervină și să explice că nu se întâmplă așa ceva. Nu este suficient să se vorbească la televizor. Cred că este important ca o persoană în care au încredere, și autoritate locală, să vină și să spună că așa ceva nu există. Să le explice că este doar vorba despre o propagandă pe internet, ca multe altele”, a indicat psihologul.

Pe de altă parte, un eveniment precum cel petrecut la Recea-Cristur este greu de anticipat, pentru că nimeni nu și-a închipuit că sunt oameni care preiau aceste mesaje, le cred și încearcă să acționeze pe cont propriu. „În mod normal, anunți autoritatea în aceste situații, dacă ai o suspiciune. Nu intervii tu într-un mod atât de violent. Dar ei, pe fondul acesta al neîncrederii și pe acțiunea imediată și pe contagiunea de grup, au acționat spontan”, a mai adăugat psihologul.

Teoriile conspiraționiste, oricât de greu de crezut pot părea, ar trebui demontate cu exemplificări concrete, este de părere psihologul Rosner. Autoritățile ar trebui să aducă justificări că acea informație nu este adevărată, că este doar un mit, o legendă, o fabulație.

Circulă în această perioadă teorii conspiraționiste despre cel puțin două subiecte importante: focarele de boală la animale și debitul apei pe Dunăre. În timp ce boli precum pesta micilor rumegătoare și variola ovină „nu există, sunt inventate doar pentru a-l distruge pe fermierul român ca să ne vândă marfa lor în magazine”, seceta hidrologică este și aceasta „un subiect inventat”, cred adepții teoriei conspirațiilor. Astfel de informații care circulă intens pe rețelele de socializare trebuie combătute cu explicații clare, care să depășească indicația „informați-vă din surse sigure”, indică psihologul.

„O informație transmisă verbal la televizor sau scrisă undeva nu are impact. Dar dacă sunt autorități care vin și explică totul, ce s-a găsit, ce s-a întâmplat, atunci oamenii au încredere, pentru că există niște explicații concrete. Au o explicație legată de zonă, de unde s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat, ce înseamnă această boală, cum se propagă și care sunt consecințele. (...) Așa cum circulă aceste mesaje de dezinformare, care vin și folosesc mesaje cu impact puternic, emoțional, așa ar trebui și autoritățile să caută modalități prin care să explice. Nu într-un mod anost. Pentru că oamenii nu o să caute acele surse sigure la niște cercetări făcute de universitate sau de nu știu care instituție sau institut de cercetare”,  a arătat psihologul Keren Rosner.

Oamenii au nevoie să aibă informațiile la îndemână, acestea să fie ușor de găsit și de înțeles. „Degeaba vii și spui cu niște termeni de specialitate ce se întâmplă și spui - da, este boală, e un pericol, trebuie să intervenim. Dar dacă arăți omului care este consecința, ce se întâmplă cu animalul, ce se întâmplă cu omul, să vadă că este ceva serios și consecințele pot să fie grave, dacă se combină și cu partea vizuală, impactul este mai puternic și rămâne ancorat în mintea omului”, a adăugat Rosner.

Mult mai greu va fi de recâștigat încrederea oamenilor în instituții și în clasa politică, este opinia psihologului. De asemenea, gândirea critică ar trebui și încurajată, nu doar amintită absența ei în astfel de contexte, mai spune psihologul.

„Neîncrederea în instituții și autoritate - asta foarte greu se poate restabili. Să fie niște oameni politici și niște reprezentanți de încredere, care să fie corecți, care să fie cinstiți, care să facă lucruri pentru oameni și oamenii să observe și să aibă încredere. Din ce în ce mai mult, oamenii nu mai au încredere, nu mai au la cine să se raporteze, în ce instituție să mai creadă, pentru că toate au trecut prin tot felul de scandaluri. (...) În ultima perioadă se vorbește foarte mult de gândirea critică, dar tocmai gândirea critică este sancționată în școală. Un copil care gândește diferit, care vine cu întrebări diferite, care pune niște probleme, poate la mintea unui copil, dar la nivelul puterii lui de înțelegere, nu sunt apreciate. Copiii ăștia nu sunt în control, sunt marginalizați și tendința este să fie priviți ca ciudați”, a mai semnalat psihologul.