SUETA LA O CAFEA

Dr. Horia Elefterescu, conferentiar la Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti "Am tratat crocodilul de Nil care se balacea in Lacul Snagov" - E libertate. Cum profita romanul, iubitor de

Dr. Horia Elefterescu, conferentiar la Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti
"Am tratat crocodilul de Nil care se balacea in Lacul Snagov"
- E libertate. Cum profita romanul, iubitor de animale exotice, de aceasta libertate? Pare ciudat ca nu l-am vazut, inca, plimbandu-si prin parcuri tigrul siberian...
- Nu e timpul pierdut. S-au introdus in tara toate tipurile de vietuitoare: serpi, iguane, maimute, lei, pantere, crocodili... Unii de pe la Pitesti m-au tot sunat sa merg sa le "tai ghearele" la leopard. La feline, ca sa poate fi crescute in casa, e necesar sa li se taie falanga a treia. Am facut operatia asta la lei. Era un american, care a crescut mai multi lei aici, apoi i-a dus la o ferma a lui, in Texas. Am fost de-am tratat la domiciliu niste crocodili ai unora care i-au adus din Egipt. Unul a murit, altul l-au pierdut in Lacul Snagov, unde il dusesera sa se scalde. L-au gasit altii si au dat anunt: "Am gasit soparla mare" - ca nu stiau ce este... Asa l-au recuperat. Il cresc intr-un acvariu de 1 metru pe doi. A ramas mult mai mic decat confratii lui din Nil, a facut crize de hipocalcemie... Le-am explicat ca are nevoie de ultraviolete, de o caldura anume, de un spatiu generos ca sa se poata dezvolta.
- Una este ce are nevoie animalul si alta ce-i poate oferi stapanul.
- Ca biolog, sunt impotriva detinerii oricarui fel de animal in captivitate, intr-un mediu artificial. Am trecut prin toate etapele, am tinut si eu hamsteri, soareci de laborator, serpi si alte reptile, scorpioni, pesti, caini, pisici - toate le-am avut. Mi-am dat seama insa ca sunt egoist... Sunt constient ca fac parte dintr-o minoritate, ca majoritatea oamenilor vad altfel lucrurile. Dar e vorba de reflexul unei neadaptari: neputand sa ne integram noi in natural, incercam sa aducem naturalul in artificialul nostru. Mai este si snobismul: dai lovitura, te muti intr-un cartier select; tie nu iti plac cainii, dar daca vecinul are caine, iti iei si tu, sa fii in rand cu lumea. Vezi ca vecinul si-a luat papagal si-ti spui "Ce, nevasta-mea-i mai proasta, numai pe mine sa ma aiba de papagal?!" Asa ca-ti iei si tu papagal. Ce conteaza ca nu stii sa-l ingrijesti, ca nu-l intelegi?
- Oricat ati pleda, alaturi de alte persoane avizate, pentru cauza libertatii animalelor, oamenii vor continua sa le creasca in case, in apartamente. Ce se poate face pentru a le micsora chinul?
- Trebuie create conditii cat mai apropiate de cele din mediul natural. De pilda, scorpionii au nevoie de umiditate scazuta, nisip, hrana administrata corespunzator. Pentru testoasele de Florida se asigura lampa de ultraviolete, temperatura apei trebuie sa fie la 28 de grade, in acvariu sa fie si apa, dar si suprafata uscata, sa bata si soarele, dar sa aiba si umbra... Altfel, broastele fac avitaminoze A si D - li se inmoaie carapacea, li se umfla ochii si apoi mor. In general, reptilele fac demineralizari osoase, din cauza lipsei razelor ultraviolete, a calciului din alimentatie si sufera fracturi spontane. Am operat destule iguane din aceasta pricina.
Referitor la testoasele de Florida, pot sa dau inca un argument in defavoarea cresterii lor ca animale de casa: ele sunt multiplicate industrial in niste ferme de prin Grecia, sunt aduse si aici, unii le cumpara si dupa un timp se satura de ele, le arunca prin lacuri. Aici provoaca multe pagube, fiind distrugatoare, mult mai rapace decat cele autohtone. Omoara tot ce intalnesc, chiar daca nu au nevoie de hrana. Din fericire, nu supravietuiesc iernii, altfel ar fi dat peste cap multe ecosisteme.
- Cum se simt papagalii in colivii si pestii in acvariu?
- Daca tinem papagalii intr-o cusca de 15 pe 15, ii chinuim. Cu exceptia papagalilor de talie mare, nu e bine nici sa fie lasati liberi prin casa, pentru ca au obiceiul sa ciuguleasca si ceea ce nu le face bine. Exista si riscul de a suferi traumatisme - fie ca se lovesc de geam, de pereti sau ca sunt calcati accidental. Trebuie sa li se asigure macar o voliera, iar aceasta sa fie plasata la fereala de sursele de curent. La randul lor, pestii au nevoie de un anumit volum de apa, in functie de talia lor. Oricat de mic ar fi pestele, sa-l iei ca sa-l tii intr-un borcan, e adevarata crima. In general, inainte de a cumpara un animal de companie, trebuie sa stabilim spatiul pe care i-l putem oferi, resursele financiare pe care suntem dispusi sa le investim, timpul pe care i-l vom aloca. Asa, ne vom face o idee daca ii putem sau nu asigura conditii de viata decente.
- Pentru Rex, o viata de caine...
- Am vazut zeci de caini, daca nu sute, chinuiti in ultimul hal. Am gasit doi dogi intr-o garsoniera. Nici nu erau scosi la plimbare, decat putin, dimineata si seara. Sau ciobanesti mioritici, cu blana lunga de o jumatate de metru, tinuti la 28 de grade, cand ei se aseaza cu burta pe gheata si cand afara sunt minus 20 de grade. Locul acestor caini este la munte. Si dieta este o mare problema. Cainele, fiind un animal carnivor, are o anumita fiziologie, diferita de cea a omului sau a porcului. Carnivorele nu mananca in fiecare zi, ci, in medie, o data pe saptamana. Ei bine, majoritatea proprietarilor isi hranesc cainii de doua, chiar de trei ori pe zi. Prin urmare, animalele se imbolnavesc foarte repede. Se produc suprasolicitari hepatice, renale, organismul nu mai poate metaboliza surplusul proteic. Apar metaboliti toxici, care sunt eliminati prin intestin, prin respiratie si prin piele. Pielea e foarte sensibila si astfel apar alergii de care cainele nu mai scapa toata viata. "Domnu' doctor, i-am dat cea mai buna mancare! Ce mananc eu i-am dat...", se nedumeresc proprietarii. Iar eu raspund: "Pai chiar aici ati gresit!". Chiar dintre cei care ajung la mine, foarte putini respecta dieta prescrisa. Sau o respecta pana ce animalul se insanatoseste si apoi revin la vechile obiceiuri. Ratia proteica trebuie ajustata la efortul zilnic pe care il depune cainele. Daca e tinut doar pentru agrement, mancarea trebuie sa fie putina, hipocalorica, cu un continut mai sarac in proteine si glucide. In cazul pisicilor, apar probleme urinare la motani, din cauza alimentatiei hiperproteice.
- Unii rezolva problema simplu, cu granule.
- Nu tin sa fac o contra-reclama concentratelor pentru caini si pisici, dar de cand au aparut, noi, medicii, avem pe ce castiga bani - se imbolnavesc animalele intr-o veselie, din cauza conservantilor.
- Sta omu' in casa, ani de zile, cu acelasi caine sau cu aceeasi birmaneza. Pare sa fie o relatie ideala, romantica. Si-ntr-o zi, hodoronc-tronc, patrupedul sare la bataie. Ce-i veni?
- In cazul cainilor, asa ceva nu se intampla decat daca e vorba de un dezechilibru psihic. Sau daca animalul a fost prost educat. Cainele este un animal de grup si comportamentul lui difera in functie de ierarhia care se stabileste in cadrul grupului. Daca stapanul nu se impune ca sef al grupului, cainele preia initiativa si ataca pentru a-si impune dominanta. Cu pisicile lucrurile stau altfel: au cruzimea caracteristica felinelor, o rautate nativa (unele rase, in special), astfel ca atacurile pot veni fara noima, in momente de exacerbare a agresivitatii.
- Cateodata, animalele ii trimit pe oameni la doctori, fara intentie. Le dau niste zoonoze.
- Sunt cateva boli, unele foarte grave, care se transmit de la animale la om. Rabia, boala ghearei de pisica - o infectie care apare in cazul zgarieturilor. Echinococoza, jardia si diverse micoze se pot transmite la om in cazul unei igiene necorespunzatoare. Parul caninelor si felinelor nu este, in general, o problema pentru sanatatea oamenilor. Eventual, daca este inhalat, poate provoca anumite reactii de respingere. De la pasari, in special de la papagali, se poate lua ornitoza sau psitacoza - o boala pulmonara destul de grava, chiar mortala. Din fericire, pasarea nu se imbolnaveste din senin, ci doar daca vine in contact cu o pasare purtatoare a agentului patogen respectiv. Asadar, daca papagalul este cumparat de la un crescator care a facut testarea pentru psitacoza -avand certificat sanitar-veterinar in acest sens- si nu mai este expus contactului cu alte pasari, riscul imbolnavirii este nul.