Spre Vest la brat cu Verdet

"Ati vazut scrisoarea de la Blair?" Ochii lui Adrian Nastase disimulau cu greu, undeva la colturi, satisfactia care-l facea sa fluture, in avionul cu care zbura spre Nantes, foaia A4 purtand semnatura

"Ati vazut scrisoarea de la Blair?" Ochii lui Adrian Nastase disimulau cu greu, undeva la colturi, satisfactia care-l facea sa fluture, in avionul cu care zbura spre Nantes, foaia A4 purtand semnatura amicala "Al tau Tony". Era ceva din aerul triumfator al lui Emil Constantinescu pe vremea cand se furisa in "cercul restrans al sefilor de state". Ceva mai rafinat insa, mai putin deplasat. Premierul Nastase impartasea, cateva ore mai tarziu, ce om fin si ce orator desavarsit e Romano Prodi, ce staif are prim-ministrul Raffarin si ce elevate sunt temele de reflectie pe care acesta le ridica. Ascultandu-l, ti-l inchipuiai firesc la brat cu Berlusconi, savurand din varful buzelor inghetata la cornet italieneasca sau intretinandu-se cordial cu Dick Cheney in subsolul de la Casa Alba. Schimband limba de conversatie fara translator, gesticuland calculat si plasand glumite retorice la cateva fraze, Adrian Nastase pare chiar destul de aproape de imaginea de lider occidental pe care si-o compune in fiecare dimineata in fata oglinzii. Aceleasi stradanii de occidentalizare parea sa le faca intregul partid condus de Adrian Nastase. Infratirea cu SPD-ul german, curtea asidua facuta colegilor din mult ravnita Internationala Socialista, infiintarea unui departament politic aparte dedicat integrarii, delimitarea tot mai neta de extremistii - fosti aliati - din PRM, toate erau semne ale unei rupturi ferme cu trecutul. PSD se straduia sa desprinda tinichelele legate de coada sa - "cripto-neo-comunist, continuator al PCR", al caror zornait sinistru i-a insotit un deceniu istoria, in ciuda transformarilor onomastice. Ba chiar si contrele vizibile cu unele idei conservatoare ale presedintelui Iliescu - cea mai recenta fiind cea cu impozitul de 80% pe salariile mari - faceau din liderii partidului de guvernamant niste aparatori ai unor valori apropiate de cele capitaliste, iar usile de la Bruxelles sau Washington li se deschideau cu mai putine retineri decat pana acum. De cateva saptamani, ofensiva pentru cucerirea Vestului pare sa fi incetinit brusc, ca la comanda unui gornist nevazut. In locul ei, PSD a trecut la sapat transee pe granita, decis sa-si apere pe pamant romanesc pozitia pentru confruntarea electorala din 2004. Optiunea partidului aflat acum la guvernare pare sa fie deja definita: gata cu maimutarelile occidentaloide, gata cu "reformele tip Vest"! E din nou vremea guvernarii demagogice, a reactivarii vechilor mecanisme politice si propagandistice. Pasul inapoi facut de Adrian Nastase acum o luna pentru a-i lasa drum liber lui Octav Cozmanca pe puntea de comanda a partidului a fost semnalul clar al recalibrarii efortului de razboi. Metodele politice rigide, primitive chiar, ale lui Cozmanca au fost socotite mai eficiente decat volutele diplomatice, obositoare si chiar derutante, ale asa-zisei grupari reformatoare din jurul lui Nastase. Dezarmarea lui Cozmin Gusa, incheiata cu demisia de ieri a secretarului general, e spectaculoasa ca gest politic, dar nu are semnificatii decat privita in context. Ea face parte din aceeasi retragere, prea putin onorabila, a lui Adrian Nastase, lasand in urma sa, fara aparare, oamenii care i-au fost loiali. Poate Gusa sau Ponta si altii ca ei nu sunt pierderi notabile pentru un partid gigant. Si ar fi o greseala sa fie transformati in martiri pe altarul reformarii PSD. Sacrificarea lor da insa nu doar indicii despre impotenta premierului de a-si proteja fidelii, dar este completata si de rezistenta acerba a vechilor structuri de conducere ale partidului la orice tentativa de innoire a esalonului superior. Opozitia conservatorilor din Delegatia Permanenta la promovarea lui Geoana ca vicepresedinte al partidului e doar un exemplu de ultima ora, iar compromisul care se va discuta asta seara, pentru avansarea, totusi, a ministrului de Externe este numai unul conjunctural, menit sa mai escamoteze inclinatiile retrograde. Greu de facut insa o astfel de operatiune, atat timp cat, in paralel, au fost reactivati rezervistii din garda ce parea moarta si ingropata: Solcanu, Taracila, Vacaroiu... Ajutoare de nadejde pentru cadristul Cozmanca in perspectiva pregatirii alegerilor dupa vechile metode: cu momeli de la buget pentru satele prapadite, cu racolari de primari si consilieri, cu agitatie si propaganda mustind de demagogie. Schimbarea de tactica a PSD e, de fapt, o revenire la modelul politic care le este familiar multora din membrii sai si de la care doar fusese deviat pentru o scurta perioada. Toate aerele occidentaloide nici nu se potriveau cu conceptiile unor sefi si sefuleti de partid. Pana si incercarile de a-i inlatura pe baronii locali sau nationali au esuat de fapt din acelasi motiv: sistemul de organizare feudala a partidului in teritoriu este mult mai adecvat gandirii unor oameni pentru care ani de zile capitalismul n-a fost treapta suprema de dezvoltare sociala, ci un sistem putred. Deplasarea PSD spre o structura politica conservatoare, cu mesaj puternic dirijat spre stanga e privita ca solutia pentru oprirea declinului pe care incep sa-l consemneze sondajele de opinie. Poate ca asa arata calculele sociologilor si ganditorilor din Palatul Victoria sau din sediul PSD. Poate ca aceleasi calcule au indrumat si spre gestul fara noima al parafarii, ieri, a actelor de fuziune cu PSM-ul defunctului Verdet. Ceea ce omit insa ecuatiile si logaritmii politici ai strategilor partidului este ca alunecarea lenta la vale din ultimele luni a PSD si a credibilitatii guvernului sau nu s-au datorat unor masuri radicale de reforma care ar fi generat impopularitate, ci tocmai lipsei de substanta din spatele mesajelor si discursurilor Puterii. In aceste conditii, alunecarea controlata spre stanga, programata pentru perioada preelectorala, s-ar putea sa se transforme in acelasi derapaj spre stanga-jos, care a costat scump partidul in '96.