Singuratatea Americii

Interior sordid, de birou de magazioner sau presedinte de scara... Omul, o bruta de mahala, scund si vanos, se spala pe maini... Lungana satena isi da ciorapii jos, isi da halatul soios la o parte si

Interior sordid, de birou de magazioner sau presedinte de scara... Omul, o bruta de mahala, scund si vanos, se spala pe maini... Lungana satena isi da ciorapii jos, isi da halatul soios la o parte si se aseaza cu fundul pe masa... Scundacul de Ghencea isi desface cureaua, isi deschide fermoarul si se apuca s-o posede pe imbracatelea, din picioare... Lungana incearca sa se mobilizeze pasional cat de cat... Suna telefonul... Scundacul raspunde, sa traiti, da lamuriri, lungana trece la carma... Dincolo de magazioner, pe care-l vehiculeaza ritmic ca pe un covor luat sul la subtioara, pe un perete cojit e un poster cu Arnold Schwarzenegger la bustul gol... Lungana miorlaie in toate felurile cu ochii la Schwarzenegger... Scundacul vorbeste inainte la telefon... Prim-plan pe muschii patrati ai falcilor lui Arnold... Lungana culmineaza intr-un suspin tipat... Aceasta secventa, din filmul Patul conjugal, al marelui regizor Mircea Daneliuc, reprezinta, cred, foarte bine, relatiile actuale ale Romaniei cu SUA. Dupa ce ne-am indopat cu hamburgeri, pop-corn si coca-cola, incercand sa ne simtim ca la New York, dupa ce am imbracat tricouri cu stele si dungi si ne-am ghiftuit creierii cu filme americane, acum o facem si pe Texas rangers ca sa ne americanim... Autoritatile romane desfasoara o pantomima a alarmei chimice, bacteriologice, atomice, cu scoci si masti de gaze, menita sa genereze o intensa impresie de aflare in treaba. Carevasazica noi, aliatii Americii, luptam, nu gluma, pentru cauza dreapta a belirii lui Saddam. La nevoie, vom face fata atacurilor aeriene ale irakienilor la Constanta si Bucuresti, vom infrunta atentatele cu bombe ale acelorasi sub inteleapta conducere a administratiei locale... Dupa parerea mea, daca Romania ar face obiectul unui atac sau unui atentat irakian, dincolo de tragismul situatiei, aceasta ar fi o onoare pentru noi. Ar insemna ca suntem altceva decat chibitii, tuterii, trepadusii Americii. Altceva decat niste fomisti - vorbesc de foame de democratie, fireste - care, dupa ce au trait 12 ani din hoitul lui Ceausescu, vor sa apuce si ceva din hoitul lui Saddam. Iata de ce nu ma tem de vreun atentat irakian. Iata de ce, haituirea si expulzarea, de catre politia vigilenta, a periculosilor irakieni de prin angrouri, care vindeau si ei o maslina, niste papuci si o basma, mi se pare un spectacol jalnic. Pe plan local, in schimb, pot sa apara, prin fenomenul de rezonanta psihotica, de care vorbeam in cazul liceului Jean Monnet, feluriti teroristi mioritici cu grenada carora le intra creierii in vibratie dupa atatea avertismente ale apararii civile. Dar pe astia politia nu stie de unde sa-i ia... Nu spun ca Romania n-ar fi trebuit sa faca politica pe care o face acum. De cand dl. presedinte Iliescu mi-a spus ca in politica principiile se cauta sau se inventeaza pentru a justifica atitudinile de conjunctura, ce sa mai zic? Mai am doar modesta pretentie ca oportunismul sa fie numit oportunism, nu atasament fata de valorile democratiei. De altfel, cred ca va trebui sa se instituie in aceasta perioada un moratoriu privind utilizarea acestui cuvant, democratie, in dialogurile internationale pentru a se evita ridicolul la scara planetara. Dupa ce americanii vor fi pus bocancul in Bagdad - si asta se va intampla repede - urmeaza la rand ONU, NATO si UE. Aceste organizatii nu mai corespund complexului de superioritate care i se umfla Americii de la o zi la alta. Daca dl. Donald Rumsfeld a putut sa spuna ca SUA pot castiga razboiul si fara Marea Britanie, aliatul lor de sange, atunci la ce sa se mai astepte ceilalti? ONU, NATO si chiar UE vor fi supuse, ca si armatele, unui proces de retehnologizare si miniaturizare, corpolentele agregate de voturi si vetouri vor fi luate la polizor pana cand vor deveni scule performante cu care America isi va face politicile mult mai simplu si de-a dreptul. Un prim pas, dupa cum am vazut, este microfonarea supertehnologizata a tuturor, aliati si dusmani, in chip democratic, de catre securistii americani... Nu stiu daca rachetele Tomahawk vor reusi sa instituie democratia in Irak, ca un pas spre democratizarea Islamului. Important mi se pare ca insasi America sa redevina o tara democrata, prin propriile ei resorturi interne de protectie, sa isi aduca aminte ca puterea absoluta inseamna nu numai forta, ci si singuratate. Ma indoiesc ca SUA s-ar simti foarte bine daca ar ramane numai cu Romania la brat.