Sfântul Pavel

Sebastian Lăzăroiu sociolog

nu prea înţeleg despre ce este vorba în democraţie. Am mai scris despre ramura snoabă şi imorală a elitei intelectuale autohtone, compusă din liberali, nu din democraţi. (…). Intelectualii snobi de pe la noi s-au îndepărtat şi de spiritul celui care întrebă
cine are curajul să arunce primul cu piatra?
, în fond, cine stabileşte într-o democraţie cine are dreptul şi cine nu să facă politică? Dinescu? Liiceanu? Pleşu? Ei de ce nu au curajul să facă politică?". (Ziua, 12 ianuarie 2004)
După eşecul lui Becali la alegerile din 2004 se dezice de acesta pe motiv că România nu trebuie să fie ca soarele sfânt de pe cer. Pe la începutul lui 2006, când PNG începuse a creşte în sondaje, se afişează din nou lângă patron, să nu creadă lumea că succesul acestuia este pur întâmplător. Acum vreun an de zile, deşi aflase pe surse că nu se află printre cei "10 analişti politici pentru România", cere public să fie scos de pe listă, ca să creadă discipolii nu că nu l-a votat poporul, ci că s-a cerut singur afară.
Într-un editorial mai vechi, Valeriu Stoica este un geniu, cel mai luminat politician. Mai nou, acesta "conduce, împreună cu Stolojan, un grup de aventurieri". Astăzi e indignat de măsurarea în sondaje a "ceva care nu există" (partidul inamicilor patronilor săi), dar în 2003, după măsurarea Alianţei PNL-PD (care nici ea nu exista pe atunci) tot într-un sondaj CURS, vorbea de "ipoteza PNL-PD" şi exprima anticipativ starea de spirit care îl macină 3 ani mai târziu: "Sunt mai multe categorii de politicieni care se tem de apropierea dintre Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat. Pentru Adrian Năstase şi cercul destul de larg al strategilor şi ajutorilor de băgători de seamă care se ocupă de viitorul PSD, ipoteza apropierii dintre Theodor Stolojan şi Traian Băsescu, precum şi a formaţiunilor conduse de aceştia, înseamnă o serioasă provocare." (Ziua, august 2003)
Sceptic atunci în legătură cu şansele Alianţei PNL-PD, devine astăzi optimist faţă de viitorul acesteia, pentru că ea salvează cariera politică a noilor săi patroni. "Una dintre cele mai mari aberaţii analitice şi logice pe care le-am auzit în ultima perioadă este distribuirea bilanţului succesului/insuccesului integrării pe "căprării": cutare minister care merge este păstorit de cutare partid, în timp ce ministerul cutare care nu merge la fel de bine este păstorit de partidul cutărescu. Se uită faptul că întregul guvern a fost prezidat şi coordonat de premierul Tăriceanu (s.n.). Până la urmă, deşi Alianţa D.A. a fost o soluţie improvizată pentru a contracara hegemonia PSD, rezultatele guvernă- rii indică faptul că are un potenţial care merită exploatat."
Singura sa speranţă profesională pare a fi legată de viitorul grupuscului conducător din PNL. Iată de ce a început să trepideze. Acuză "unele" institute de sondaje de subordonare politică, vorbeşte de trecutul colaboraţionist al fondatorilor (a se vedea dâra de salivă lipicioasă din colaborarea sa la "Viaţa Studenţească"), pronunţă cuvântul "manipulare", pe care l-a citit în cărţile capitaliste şi l-a aplicat în comunism. Ca să nu se întoarcă să-i recite iarăşi conului Gigi din manualele de filosofie, analistul e gata să facă cele mai ridicole tumbe pentru a-l ţine, chiar şi împăiat, pe Tăriceanu la Palatul Victoria. Aceşti contorsionişti ai gândirii politice, pentru care albul e când alb, când negru, alternativ, în funcţie de mărimea tainului, se vor întemeietori de şcoală în România şi se visează canonizaţi de posteritate pentru meritele lor. Citiţi şi judecaţi!

P.S.: Aceeaşi prostie ipocrită (nu se măsoară ceea ce nu există) o spune şi aşa-zisul sociolog Paul Păcuraru, un simplu politruc în slujba celor care îl pun pe listă. În căutarea unei alte filiale şi a unui loc eligibil, Păcuraru se apropie de momentul în care îşi va scrie memoriile. Sper să nu uite să menţioneze "teoriile" sale de la localele din 2004, conform cărora PNL şi PD pot câştiga mai mult separat decât împreună.

Mai bine să lăsăm cuvintele lui să vorbească: "Stă în puterea şi caracterul tineretului nostru revoluţionar, a eroicului nostru popor, chezăşia vibrantelor chemări adresate de către secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de la înalta tribună a democraţei de partid, întregii naţiuni de a face totul pentru înflorirea multilaterală a patriei, pentru triumful cauzei socialismului şi a comunismului în ţara noastră." ("Viaţa Studenţească", nr 48, 02.12.1987)