Sfânta Parascheva, sărbătorită pe 14 octombrie. Cine a fost ocrotitoarea Moldovei și cum au ajuns moaștele ei la Iași

În fiecare an, la mijlocul lunii octombrie, Iașiul devine unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din România. Mii de oameni pornesc la drum pentru a se închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

Moaștele Sf. paascheva au ajuns în Moldova cu 385 de ani în urmă Foto: Doxologia

Povestea moaștelor Sfintei Parascheva leagă astăzi Iașiul de o istorie care traversează aproape o mie de ani și mai multe centre ale lumii ortodoxe. Pentru pelerinii care ajung la catedrală, această istorie este o tradiție vie, continuată de la o generație la alta. Un drum făcut în fiecare an, din obișnuință și credință, pentru unii, prima călătorie de acest fel, legată de o rugăciune, de o încercare personală sau de dorința de a ajunge măcar o dată la Catedrala Mitropolitană din Iași, pentru alții. Cert este că sute de mii de pelerini ajung anual la Iași, iar pelerinajul de hramul Sf. Parascheva a devenit cel mai mare, ortodox, din România.

Cine a fost Sfânta Parascheva

Sărbătorită pe 14 octombrie, Sfânta Parascheva are o istorie care începe cu aproape o mie de ani în urmă, pe țărmul Mării Marmara. Moaștele sale au trecut prin mai multe orașe importante ale lumii creștine înainte de a ajunge în Moldova, cu 385 de ani în urmă. De atunci, numele sfintei a rămas strâns legat de Iași, iar pelerinajul organizat în fiecare toamnă a devenit o tradiție care adună credincioși atât din țară cât și din străinătate.

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea, în localitatea Epivat, aflată pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Potrivit tradiției bisericești, provenea dintr-o familie creștină înstărită, care i-a oferit o educație aleasă.

Povestea vieții sale este legată de milostenie și de grija față de oamenii sărmani. Una dintre întâmplările păstrate în scrierile religioase spune că, pe când avea aproximativ zece ani, a auzit în biserică îndemnul lui Iisus Hristos de a-L urma și de a renunța la bunurile lumești. Cuvintele au impresionat-o atât de mult, încât a început să-și dăruiască hainele celor nevoiași.

După moartea părinților, Parascheva și-a împărțit moștenirea - provenea dintr-o familie cu posibilități materiale mari - și a plecat spre locurile sfinte din Ierusalim. A petrecut o perioadă în apropierea Iordanului, într-o mănăstire de maici, unde a dus o viață de rugăciune și asceză. Conform relatării bisericești, la aproximativ 25 de ani a primit îndemnul de a se întoarce în locurile natale. A revenit în Epivat, unde a trăit în smerenie până la moarte, în jurul vârstei de 27 de ani.

Trupul i-a fost îngropat în apropierea unei biserici, iar moaștele au fost descoperite ulterior, potrivit tradiției, în urma unor minuni săvârșite. Cinstirea sa s-a răspândit treptat în lumea ortodoxă, iar moaștele au fost mutate în mai multe centre religioase importante.

Cum au ajuns moaștele Sf. Parascheva la Iași

Înainte de a ajunge în Moldova, moaștele Sfintei Parascheva au trecut prin mai multe orașe din spațiul balcanic și bizantin, traseul lor reflectând schimbările politice și religioase care au marcat regiunea de-a lungul secolelor.

Potrivit istoriei prezentate de Biserica Ortodoxă Română, moaștele au fost mutate în 1235 la Târnovo, în Bulgaria de astăzi. Mai târziu, au ajuns la Belgrad, iar în secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol, unde s-au aflat până în secolul al XVII-lea.

Momentul decisiv pentru istoria Moldovei a venit în timpul domniei lui Vasile Lupu, domnitor al Moldovei între 1634 și 1653. Acesta a sprijinit Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, iar în 1641 a primit moaștele Sfintei Parascheva drept dar din partea Patriarhiei, ca semn de recunoștință pentru ajutorul acordat.

„În anul 1641, după ce binecre­dincio­sul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, câr­muitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu mem­­brii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept re­cu­noștință, moaș­­tele Cuvioasei Parascheva «pen­­tru sfințirea și binecu­vântarea acelui loc al Bog­­daniei (Țara Moldovei, n.n.)», după cum se spu­ne în «scrisoarea sinodi­cească». Racla cu cin­stitele moaș­te a fost transpor­tată cu o corabie pe Marea Nea­gră, fiind însoțită de trei mi­tropoliți greci (Ioa­nichie al He­ra­cleei, Partenie al Adrianopolului și Teo­fan al Pa­leopatrei). Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâm­pinate de Vasile Vodă Lupu, de Mi­­tro­­politul Varlaam și de episcopii de Ro­man și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așe­zate în minunata biserică a Mănăs­ti­rii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria dom­ni­torului”, arată doxologia.ro, în „Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași”.

Moaștele sfintei au rămas la Mănăs­ti­rea Sfinții Trei Ierarhi până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lă­caș și au fost mutate în pa­ra­clisul mănăstirii.

Moaștele Sfintei Parascheva au rezistat unui incendiu nimicitor

La patru ani de la mutarea moaștelor Sfintei Parascheva în paraclisul mânăstirii, s-a produs un incendiu care a mistuit catafalcul.

„În seara zilei de 26 de­cem­brie 1888, după slujba Vecer­niei, din nea­tenție, a rămas aprinsă o lu­mânare din sfeș­ni­cul de lângă racla din lemn în care erau așe­za­te cinstitele moaște; peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și «prefăcându-l într-o grămadă de cărbun» . A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și cre­dincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse; încă o mi­nune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Fe­ricitul întru po­menire, Mitropolitul Iosif Na­niescu, a cercetat pa­ra­clisul, preaslăvind mi­nunea dumnezeiască. Pre­­fectul județului Iași, Leon Negruzzi, și pro­cu­ro­rul general al ora­șului au consemnat în procese ver­bale cele în­tâmplate. Ridicate din mormanul de jar, moaș­tele Cuvioasei au fost adăpostite pro­vi­zo­riu în altarul paraclisului de la Mănăs­tirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mi­tropolitană din Iași, care fu­sese sfințită cu puțin timp mai îna­inte, la 23 aprilie 1887”, mai precizează sursa citată mai sus.

Tradiția pelerinajului la Catedrala Mitropolitană din Iași

De aproape patru secole, moaștele Sfintei Parascheva sunt legate de viața religioasă a Iașiului. La început, credincioșii veneau să se închine la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, iar după mutarea raclei, în 1889, centrul sărbătorii a devenit Catedrala Mitropolitană.

Tradiția a continuat și în perioadele dificile ale istoriei. În 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului Sfintei Parascheva în țară, iar data de 14 octombrie a fost stabilită ca zi de prăznuire. După 1990, pelerinajul a căpătat o amploare tot mai mare, atrăgând în fiecare an credincioși din toate regiunile României și din afara țării.

Pentru mulți dintre cei care ajung la Iași, pelerinajul nu înseamnă doar câteva clipe petrecute în fața raclei. Este și un drum de răbdare: oamenii stau la coadă ore întregi, uneori chiar peste noapte, în frigul dimineților de octombrie. Unii vin cu familia, alții cu grupuri organizate de parohii, iar alții fac drumul singuri, purtând cu ei rugăciuni și speranțe pe care nu le împărtășesc neapărat public.

În fiecare an, organizatorii pregătesc un program special de slujbe și măsuri pentru gestionarea mulțimii. În zilele din jurul datei de 14 octombrie, racla este așezată într-un baldachin amenajat în curtea Catedralei Mitropolitane, astfel încât pelerinii să se poată închina. În funcție de ediție, sărbătoarea poate include și aducerea spre închinare a moaștelor altor sfinți, așa cum s-a întâmplat anul acesta, când credincioșii au ocazia să se închine la moaștele Sfântului Paisie de la Sihăstria.

Tradiții populare de Sfânta Parascheva

Sărbătoarea de pe 14 octombrie are loc într-o perioadă în care, în lumea satului tradițional, anul agricol se apropie de final, iar oamenii încep pregătirile pentru iarnă. Dincolo de slujbele religioase și de pelerinajul de la Iași, ziua Sfintei Parascheva este însoțită de numeroase credințe și obiceiuri populare, transmise din generație în generație.

În unele regiuni, ziua este cunoscută și sub numele de Sfânta Parascheva sau Sfânta Vineri. În calendarul popular, această sărbătoare era asociată cu schimbarea vremii, încheierea unor activități agricole și pregătirea gospodăriilor pentru sezonul rece. Oamenii urmăreau semnele naturii și le puneau în legătură cu felul în care urma să fie iarna.

Etnografii consemnează și interdicții respectate în anumite comunități. De exemplu, unele tradiții spuneau că în ziua de 14 octombrie nu era bine să se lucreze, să se coasă sau să se cioplească, iar în anumite zone existau obiceiuri legate de alimente care nu trebuiau consumate. Aceste credințe nu erau identice peste tot, ci variau de la o regiune la alta.

„De ziua Sfintei Paraschiva se face un mare, foarte mare pelerinaj la biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Mulţi credincioşi postesc şi nu mănâncă nuci, castraveţi, poame care au cruce. În această zi se amestecă oile cu berbecii pentru prăsilă. Ciobanii nu cioplesc nimic ca să nu le iasă mieii tărcaţi. Se fac iarmaroace. Oamenii încep să se pregătească de iarnă”, se arată în „Sărbătorile lunii octombrie”, articolul publicat pe site-ul Muzeului Țăranului Român, având drept sursă documentară „Ghidul sărbătorilor românești" realizat de Irina Nicolau.

Patru sfinte cu același nume în sinaxare

Sfânta Parascheva mai este numită și „Cuvioasa maică Parascheva cea nouă“, în articolul „Curiozități din Sinaxare: Sfintele Parascheva”, care poate fi găsit în arhiva Basilica.ro, precizându-se că „sunt patru sfinte cu acest nume care apar în sinaxarele noastre”.

„Numele de Parascheva, Paraschiva sau Paraschevi se referă, în fapt, la același termen grecesc Παρασκευή care înseamnă „Vineri”, având și înțelesul de pregătire pentru că desemnează ziua dinaintea Sabatului, în religia mozaică. Sunt patru sfinte cu acest nume care apar în sinaxarele noastre”, arată sursa citată.

Sunt numite, astfel: sora Sfintei Fotini - „Sfânta Paraschevi, una dintre surorile Sfintei Fotini – femeia samarineancă ce a vorbit cu Mântuitorul Hristos la Fântâna lui Iacov. A trăit în Cartagina și a fost decapitată la Roma, în timpul lui Nero (54-68), împreună cu Fotini, cu fiii ei și cu celelalte surori. Data de cinstire: 26 februarie”; Sfânta Parascheva din Iconiu - „o altă muceniță Parascheva este menționată în cetatea Iconiu (azi orașul Konya, în Turcia), martirizată în timpul împăratului Dioclețian (284 – 286). Ea a murit, la fel, prin decapitare. Data de cinstire: 28 octombrie”; Sfânta Paraschevi din Roma - „Sfânta Muceniță Paraschevi din Roma, Parascheva Romana sau Parascheva cea Veche a ajuns în atenția împăratului Antonin pentru că propovăduia cu zel Evanghelia lui Hristos și a fost condamnată la torturi groaznice. A rămas cunoscut momentul în care Paraschevi, aruncată într-un vas mare cu smoală și ulei încinse, stătea acolo nevătămată. Împăratul a crezut că sfânta prin farmece a făcut smoala să se răcească și s-a apropiat însuși de vasul încins, moment în care a fost orbit de aburii și de fum. Împăratul i-a cerut sfintei să îl vindece de orbire și, la rugăciunile ei, și-a recăpătat vederea. De aceea, creștinii o cinstesc până în zilele noastre pe Sfânta Paraschevi drept vindecătoare a bolilor de ochi. Antonin a eliberat-o pe Sfânta Paraschevi și i-a permis să își continue propovăduirea. După moartea împăratului Antonin, Paraschevi avea să sufere din nou pentru propovăduirea credinței, în mai multe cetăți. Locul martiriului nu este cert, unii spun Roma, alții Thesprotia (vestul Greciei). Data de cinstire: 26 iulie.”; Sfânta Parascheva de la Iași (data de cinstire - 14 octombrie).

Sfânta Paraschevi din Roma și Sfânta Parascheva de la Iași (dată de sfințire 14 octombrie) sunt adesea confundate, mai precizează baslica.ro.