SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Până se vor aplica prevederile legii, vor dispărea beneficiarii eiSunt unul dintre cetăţenii români care am avut mult de suferit în timpul războiului, în urma refugiului din Basarabia,

Până se vor aplica prevederile legii, vor dispărea beneficiarii ei
Sunt unul dintre cetăţenii români care am avut mult de suferit în timpul războiului, în urma refugiului din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa. Sunt în vârstă de 73 de ani, sunt pensionar şi am cunoscut de la o vârstă fragedă tragediile provocate de regimurile comuniste. Am trăit invazia sovietică din anul 1940 a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, care a dus la deportarea bunicilor (şi a altor mulţi români) în Siberia, unde au şi murit, şi apoi evacuarea în toiul nopţii a restului familiei, din casele pe care le poseda. Apropierea frontului de Nistru a determinat refugierea familiei în anul 1944, în Vechiul Regat, şi părăsirea în oraşul Tighina a bunurilor agonisite (case, terenuri, recolte etc.). Au urmat apoi decesul mamei în timpul refugiului, într-un bombardament al aliaţilor, hărţuirea noastră de a fi trimişi înapoi în gulagul stalinist, la cererea guvernului sovietic, greutăţile inerente în găsirea unor mijloace de supravieţuire, precum şi multe alte privaţiuni şi samavolnicii din partea securităţii, între care şi arestarea şi anchetarea tatălui meu timp de aproape un an. Din anul 1990 au apărut în mod timid unele încercări privind despăgubirile pe care cetăţenii români din ţinuturile sus-menţionate ar trebui să le primească pentru bunurile sechestrate, reţinute sau rămase în locurile natale. Aceste preocupări s-au soldat până la urmă cu adoptarea Legii nr. 189/2000 şi a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Dacă prevederile Legii nr. 189/2000 au fost finalizate, în schimb, punerea în aplicare a Legii nr. 290/2003 trenează de trei ani de zile. Dacă avem în vedere că beneficiarii ei sunt persoane trecute de 80-90 ani şi pot fi numărate pe degete, iar copiii lor sau alte rude apropiate sunt în pragul vârstei de 70 ani sau au depăşit-o este limpede de ce solicităm urgentarea punerii în aplicare a acestor prevederi legale. Altminteri, până ce aceste norme legale vor deveni realitate, vor dispărea şi beneficiarii ei. Iar bucuria noastră de a ni se acorda măsurile reparatorii stabilite de lege se va transforma într-o profundă dezamăgire. (Valentin Popescu, Strada Paşcani nr. 7, sectorul 6, Bucureşti)