Rykiel, revoluţia modei

Puloverele cu dungi şi inscripţiile cu strasuri ale „reginei tricotului”, Sonia Rykiel, au marcat începutul modei contemporane, demonstrează o expoziţie de la Muzeul de Artă Decorativă din Paris.

Ea este prima care a „destructurat îmbrăcămintea, a înlăturat dublurile, umerii falşi, tot ceea ce constituia garderoba anilor ’50”, spune Olivier Saillard, curatorul expoziţiei.

Retrospectiva, deschisă până în aprilie 2009, este organizată cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a casei Rykiel, ce a apărut în toiul evenimentelor din mai 1968 în Franţa.

Sonia Rykiel (78 de ani) este „într-un fel pioniera mişcărilor pe care le numim conceptuale”, apreciază Saillard, citat de AFP. „A abolit tivurile şi căptuşelile, a inventat tricotul, a făcut haine care puteau fi purtate pe ambele părţi, a folosit straturile”, totul cu 10 ani înainte de apariţia minimaliştilor şi a tendinţelor deconstructiviste din modă.

Prima vitrină a expoziţiei rezumă „filozofia” Soniei Rykiel: o mică rochie din tricot gri care poartă inscripţia „modă”, tăiată cu o linie. Exponatul simbolic arată dorinţa creatoarei de a „anula reînnoirea sezonieră a colecţiilor” de modă, explică Saillard.

Rykiel nu iubeşte moda şi preferă „demoda”, termen pe care-l inventează pentru a invita fiecare femeie să-şi pună la punct o garderobă adaptată corpului şi personalităţii proprii. „Eu nu revoluţionez. Niciodată. Eu evoluez. Adesea imperceptibil”, îşi rezumă Sonia Rykiel creaţia dominată de tricot, jerseu şi muselină.

Organizată tematic într-un spaţiu împărţit ca un apartament, expoziţia reuneşte 220 de creaţii ce datează din 1968 până în prezent.

Înregistrări video ale defilărilor, un film al militantei feministe Antoinette Fouque despre Sonia Rykiel, coperţi de reviste, facsimile după carnetele sale de desen şi fotografii somptuoase în alb-negru semnate Dominique Issermann le permit vizitatorilor să înţeleagă mai bine activitatea şi universul creatoarei.

Negrul, culoarea seducţiei

Totul a început cu un mic pulover mulat care a avut un succes fulgerător. De aceea, „Sonia Rykiel Exhibition” prezintă numeroase piese de acest tip din anii ’60 şi unele mai recente.

Alte „bestselleruri” în stilul Rykiel sunt treningurile glamour, „de seară”, cu inscripţii din paiete, purtate cu tocuri. Vitrinele tematice poartă nume ca „Strasuri şi paiete”, „o garderobă de domn”, „Salopete magnifice”, „Cu mâinile în buzunare” sau „Poor Boy Sweater”.

„Toţi cei care avem haine moi trebuie să-i mulţumim Soniei Rykiel”, spune Saillard. Ea este şi prima care a „amestecat orele”, cu ţinute de purtat atât ziua, cât şi seara, şi prima care a folosit blana falsă, adaugă el.

Expoziţia aduce un omagiu şi negrului, nuanţa fetiş a Soniei Rykiel, „o culoare de doamnă în anii ’50, niciodată asociată modei”, aminteşte Saillard. De la mantouri la rochiţe şi dantele, Rykiel a făcut din ea culoarea seducţiei.

Piesele de rezistenţă ale retrospectivei sunt, fără îndoială, lungul interviu pe care creatoarea l-a acordat în 1981 lui Andy Warhol pentru „Warhol’s TV” şi portretul emblematic pe care acesta i l-a pictat în 1985, punându-i în valoare mai mult ca oricând profilul acvilin şi părul de un roşu aprins.