Rusinea si pacatul

Conducerea tarii vrea sa dea de inteles pe toate caile ca Romania a castigat si ea razboiul din Irak odata cu SUA. Si ca din asta o sa ne iasa si noua ceva, multumita justei orientari in politica

Conducerea tarii vrea sa dea de inteles pe toate caile ca Romania a castigat si ea razboiul din Irak odata cu SUA. Si ca din asta o sa ne iasa si noua ceva, multumita justei orientari in politica externa a PSD. Mai mult, presedintele Iliescu pretinde ca la Atena toata lumea l-a asigurat ca nu mai avem decat sa ne rezervam locuri la hotel pentru integrarea in UE din 2007, iar despre intalnirea cu Chirac dl. presedinte vorbeste ca de "impacarile" de dupa datul la turloaie cu premierul Nastase - "deosebiri de pareri, firesti intre doua state suverane". Din pacate, aceasta feerie bucolica, in care blanda mioara romana suge la doi berbeci, este stricata de un amanunt: nici Romania, nici Bulgaria si nici anul 2007 nu mai apar, spre deosebire de Copenhaga, in documentul final de la Atena. Daca vaga exprimare ca UE isi ia din nou angajamentul pentru "o singura Europa" o fi de ajuns, atunci e de bine. Dar daca nu? Premierul Nastase are deja pregatit un raspuns: "Problemele pe care le-am avut in ultima vreme cu Uniunea Europeana s-au datorat relatiilor noastre privilegiate cu Statele Unite". Carevasazica, daca UE ne va tine la usa, de vina este proamericanismul manifestat de Romania pesedista. Nu primul loc la coruptie pe care il ocupam intre candidatele la UE, nu hotia, nu birocratia. Nu monstruosul blocaj financiar in care s-a deghizat inflatia si nici productivitatea muncii, ridicola in comparatie cu media europeana. Platim pentru atasamentul nostru fata de cauza dreapta a americanismului. Oare? Un anume Obi Wan Kenobi, american de felul lui, zice ca nu e chiar asa si ca despre Romania se spune la Bruxelles "nu face decat daca e impinsa de la spate" si ar putea fi scoasa din calendarul pentru 2007 al UE. Aidoma unui politician roman atoatestiutor, domnul Obi se trezeste vorbind despre lucruri care nu-l privesc. El este o persoana particulara, avocat-businessman sau asa ceva, care face dolari in Romania cu un sereleu intitulat dupa bunul sau plac Camera de Comert Romano-Americana. In loc sa se refere, cel mult, la schimburile comerciale ale Romaniei cu SUA, Obi Wan are tupeul sa o faca pe portavocea Europei la Bucuresti. Eu, unul, nu am a-i spune decat "canta la alta masa, mister". Insa originalul pe care a incercat sa-l imite dl. Obi prin chiraiala sa de chibit cu ifose este tot un american, Michael Guest pe nume, si aici trebuie sa facem urechea palnie. Dl. Guest merita sa fie ascultat totdeauna cu atentie, nu numai pentru ca e ambasadorul SUA, ci si pentru calitatea sa umana cu totul deosebita. Este oficialul american cel mai implicat in relatia cu Romania pe care l-am vazut vreodata. Acestui om chiar ii pasa de noi. Presa a comentat multele exprimari apasate, greu de uitat din recentul sau discurs despre coruptia din Romania. (Memorabila si semnificativa este si incercarea premierului Nastase a se scoate la vopsea invatandu-i engleza pe jurnalistii romani si pe ambasadorul Guest. D-sa a declarat de la Atena ca "it's a shame for this country" inseamna "e pacat" si nu "e o rusine" pentru Romania, cum gresit am fi tradus noi, gazetarii. Probabil ca dl. premier a fost informat de SIE sau SRI ce inseamna shame; in limba denumita engleza, mai limitata, shame nu inseamna altceva decat rusine; "e pacat", am onoarea sa il informez pe dl. Nastase ca se zice fix "it's a pity". Nu stiu daca "lectia de engleza" a premierului e un pacat sau o rusine). Pe mine cel mai tare m-a facut sa tresar o fraza din final: "Americanii nu pot iubi Romania mai mult decat sunt in stare s-o iubeasca romanii insisi". Asta cred ca se traduce fara echivoc asa: "Nu putem face pentru voi ceea ce voi nu vreti sa faceti". Deci: poate ca niste intreprinderi din lista de 30 cu care aflam ca s-a dus ministrul Tanasescu la Washington or sa fie blagoslovite cu niscai contracte in Irak, poate ca SUA va arata mai multa bunavointa comerciala fata de noi, poate ca vor stabili si niste baze militare aici, dar schimbarea profunda a Romaniei nu pot si nici nu vor s-o faca americanii. In ciuda declaratiei secretarului de stat Colin Powell, care se face ca nu stie sa citeasca si saluta "primirea" Romaniei si Bulgariei in UE in 2007, daca credem ca America ne va baga ea, cu forta, in Europa, dupa ce ne-a luat in NATO, ne inselam amarnic - nici nu se vor agita atat de mult pentru ce reprezentam noi si nici europenii nu cedeaza cu una, cu doua, vezi cazul Turciei, care a fost respinsa decenii la UE, desi era sustinuta puternic de SUA. Si, de altfel, deocamdata americanii nu ne dau, ne cer - reluarea exportului de copii peste ocean, in vreme ce Bruxellesul se opune unui astfel de comert. Din nou suntem la mijloc... Concluzia inevitabila pe care o trag ca gazetar nu prea se potriveste cu cea a politicienilor: nici Washingtonul nu e dispus sa aranjeze vreun blat ca sa ne scoata castigatori in meciul cu noi insine, nici Bruxellesul nu are nevoie sa ne faulteze ca sa ne scoata pe tusa - e destul sa ne fluiere corect, conform regulamentului. Mingea e tot timpul la noi.