Romania si Franta au nevoie de o Europa responsabila

Uniunea Europeana nu se construieste impotriva Statelor Unite

Criza irakiana reprezinta un indicator pentru dificultatea de a defini o pozitie europeana. Pentru fiecare dintre noi, nu este pur si simplu admisibil ca Europa, prima putere economica, sa nu aiba influenta asupra vietii internationale. Nu in virtutea unei oarecare "dorinte de putere", ci datorita unei responsabilitati in fata provocarilor realitatii internationale si in fata exigentelor popoarelor noastre. De acum inainte dorim sa fim optimisti. Ca si Balcanii, acum 10 ani, Irakul a provocat o criza din care va trebui sa iasa un bine si mai mare. Nu este vorba de dorinte pioase. Dezvoltarea unei politici externe comune, eficiente si crearea unei uniuni de securitate si aparare se afla in centrul lucrarilor "Conventiei asupra viitorului Europei", care proiecteaza viitorul Uniunii, pentru a-i asigura eficacitatea, transparenta, legitimitatea. Romania participa si ea la aceasta dezbatere, alaturi de celelalte tari. Acestei munci de redactare a unei Constitutii, in care Franta si Germania joaca un rol motor, i se adauga eforturile de a acorda Uniunii mijloacele de actiune. Regatul Unit al Marii Britanii si Franta au decis o crestere substantiala a bugetelor lor militare. Aliantele industriale prefigureaza Europa armamentului. Proiectele de inlocuire de catre Uniunea Europeana a fortelor NATO se concretizeaza astazi in Macedonia si maine in Bosnia. UE si NATO lucreaza in stransa sinergie de multi ani, in Balcani. Nici una, nici cealalta nu cauta sa rivalizeze in van. Daca se intampla astfel, este pur si simplu pentru ca Uniunea Europeana nu se construieste impotriva Statelor Unite. Nici o initiativa de aprofundare a Uniunii Europene nu are ca obiectiv slabirea legaturilor transatlantice, la care tara mea tine tot atat de mult ca si celelalte tari europene. Din contra, este vorba de construirea, cu rabdare, a unui parteneriat in care Europa va juca un rol din ce in ce mai util, in complementaritate cu actiunea Statelor Unite. Relatia transatlantica nu poate decat sa obtina un beneficiu real. Franta are cea mai importanta contributie la trupele NATO din fosta Iugoslavie, unde numerosi soldati au platit cu viata castigarea unei stabilitati inca ezitante, si unde Romania joaca si ea un rol important. Daca criza irakiana obliga Europa sa se gandeasca la ceea ce vrea sa fie, este pentru ca ea reflecta tensiunile, amenintarile, provocarile cu care lumea intreaga se confrunta. Uniunea Europeana nu se construieste in imponderabilitate. Uniunea Europeana este un actor in lume. Ea trebuie deci sa vada cu luciditate starea lumii, confruntata cu riscuri de acum comune - acela al efectului de sera, al marilor epidemii, al nivelarii inferioare a culturilor si mai cu seama cu acelea care influenteaza proliferarea armelor de distrugere in masa, terorismul, filierele crimei organizate. Trebuie deci sa raspunda dupa anumite reguli comune, caci in unitate rezida forta Comunitatii internationale. Iata deci sensul pledoariei noastre in favoarea intaririi dreptului international. Obiectivul nostru este organizarea unei noi lumi, multipolare, in care aliatii americani si europeni vor putea, impreuna, sa faca astfel ca valorile lor sa prevaleze. In numele acestei logici, Franta - si impreuna cu ea o mare majoritate a statelor, a bisericilor si a opiniei publice mondiale - a cerut ca pentru rezolvarea crizei irakiene forta sa fie considerata o ultima solutie; si ca utilizarea ei, in cazul unui raport negativ al inspectorilor, sa fie incadrata de o decizie a Consiliului de Securitate. Ne ramane sa speram ca razboiul va fi cat se poate de scurt; si ca va avea cat se poate de putine victime. In orice caz, va trebui reluata, de indata ce va fi posibil, o tratare multilaterala a crizelor. Caci problemele lumii nu se opresc, nici pe departe, la Irak, care va trebui, de altfel, reconstruit. Franta a facut deja, in aceasta privinta, mai multe propuneri. Franta si Romania sunt tari apropiate. Franta a fost intotdeauna in avangarda partizanilor integrarii Romaniei in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana. Ea a jucat un rol activ in decizia renuntarii la obligativitatea vizelor de scurt sejur pentru intrarea cetatenilor romani in spatiul Schengen. Chiar recent, la Copenhaga, ea a militat pentru ca, in ceea ce priveste calendarul de aderare a Romaniei si a Bulgariei, 2007 sa devina obiectivul comun - un obiectiv ambitios - al celor 27 de tari ale Uniunii largite. Al doilea contribuitor la bugetul comunitar, dupa Germania, ea a sprijinit si o crestere substantiala a ajutorului de preaderare destinat Romaniei (un miliard de euro in 2006, ceea ce reprezinta peste 2% din Produsul sau National Brut). Zeci de experti francezi lucreaza pe marile santiere ale reformei in Romania, incepand cu cea a justitiei si a administratiei publice. Marile intreprinderi franceze au fost primele care au avut incredere in viitorul economiei romane si multe dintre ele au facut din Romania una din principalele lor baze de dezvoltare internationala. Judetele si comunele din cele doua tari sunt legate prin sute de acorduri, pe care guvernele noastre au decis sa le mobilizeze prin organizarea in curand a mai multor reuniuni in materie de cooperare descentralizata. Romania este, in regiune, primul nostru partener in domeniul militar si in domeniul politienesc, stand marturie scoala de aplicatii pentru ofiterii din jandarmerie, inaugurata recent la Bucuresti. Noi cooperam exemplar in acest din urma domeniu pentru controlul fluxurilor migratorii. Cele doua tari ale noastre, in fine, sunt legate profund, prin apartenenta la comunitatea francofona. Acest parteneriat strategic, a carui intensitate este exceptionala, se inscrie de acum in perspectiva precisa a unei Uniuni Europene largite, in care, Romania, prin dimensiunea sa, prin potentialul sau de dezvoltare, prin valoarea populatiei ei si prin pozitia sa geostrategica, va fi unul dintre marile state membre. Noi avem incredere in acest lucru. Interesul nostru comun este intr-adevar acela al unei Europe responsabile. Sunt convins ca Romania si Franta, in lunile si anii care urmeaza, vor sti sa-si orienteze alegerile in functie de acest obiectiv esential pentru cele doua tari ale noastre. Philippe ETIENNE, Ambasador al Frantei in Romania