Femeile, ținute departe de putere: România, codașa Europei la reprezentare politică

Deși femeile reprezintă peste 50% din populația României, participarea lor în politică rămâne mult sub această proporție, iar statisticile recente arată că, în ciuda unor progrese lente, structurile decizionale sunt dominate de bărbați, reprezentarea femeilor în funcțiile publice fiind în continuare insuficientă și cu mult sub media europeană.

Reprezentarea femeilor în politică rămâne un subiect de dezbatere intensă în România și Europa

Legal, nimic nu împiedică femeile să intre în politică, însă realitatea arată că drumul lor către funcțiile de decizie este mult mai dificil decât cel al bărbaților. Între prejudecăți sociale, mecanisme de putere închise și o cultură politică încă dominată de bărbați, femeile care își doresc un rol activ în administrație sau în legislativ se confruntă cu obstacole adesea invizibile, dar extrem de puternice.

Alegerile din 2024 au adus o creștere modestă a reprezentării femeilor în Parlamentul României, dar țara rămâne departe de media europeană și, mai ales, de un echilibru real în viața politică. Doar 21,72% dintre parlamentari sunt femei, adică 101 din 465 de locuri, potrivit datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă. Deși această cifră marchează o îmbunătățire față de mandatul precedent (2020-2024), când doar 18,5% dintre parlamentari erau femei, progresul este insuficient pentru a reduce decalajul față de restul Uniunii Europene, unde media de reprezentare feminină în parlamentele naționale este de 30%.

România, la coada clasamentului european

Comparativ cu alte state europene, România rămâne printre cele mai inechitabile țări în ceea ce privește accesul femeilor la poziții de decizie. În fapt, ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană, conform celui mai recent raport al Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE). Cu un scor de 56,1 puncte din 100, România se situează cu 14,9 puncte sub media UE de 71 de puncte. Această discrepanță devine și mai evidentă când comparăm România cu țările fruntașe în domeniul egalității de gen. De exemplu, Suedia conduce clasamentul cu un scor de 82 de puncte, ceea ce reflectă progrese semnificative în promovarea egalității de gen. În contrast, România rămâne la coada clasamentului, evidențiind necesitatea unor măsuri urgente și eficiente pentru a aborda inegalitățile de gen persistente. Deși au fost înregistrate progrese modeste, EIGE avertizează că aceste realizări sunt fragile și pot fi ușor reversibile fără un angajament continuu și politici adecvate. „Egalitatea de gen este fundamentul unei Europe mai puternice. Indicele pentru anul 2024 arată că progresul este posibil, dar îl vom menține doar prin acțiuni îndrăznețe și susținute. Pentru responsabilii de elaborarea politicilor și factorii de decizie din UE, totul se reduce la următorul lucru: să se angajeze pe deplin în favoarea egalității de gen sau să lase inegalitățile structurale să persiste. O dată pentru totdeauna, trebuie să fim conștienți că egalitatea de gen este o soluție la cele mai mari provocări societale cu care ne confruntăm. Pentru construirea unor societăți mai puternice și mai coerente“, declara directoarea EIGE, Carlien Scheele.

Doar 9% dintre consilierii locali sunt femei

Însă, dacă la nivel național situația este îngrijorătoare, la nivel local devine alarmantă. În urma alegerilor locale de anul trecut, doar 6,5% dintre primari sunt femei, ceea ce înseamnă 207 din 3.179 de primării. Și în consiliile locale, unde se iau decizii importante pentru comunități, femeile sunt insuficient reprezentate, ocupând doar 9% din mandatele de consilier local, în contextul în care femeile reprezentau 51,5% din totalul populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2023, potrivit Institutului Național de Statistică (INS).

Într-un peisaj politic dominat în continuare de bărbați, cifrele arată că, deși femeile au drepturi egale pe hârtie, realitatea le împinge departe de centrele de putere. România a avut o femeie prim-ministru și mai multe ministre de-a lungul anilor, dar acestea au fost mai degrabă excepții, nu semnale ale unei schimbări sistemice. Deciziile-cheie ale țării continuă să fie luate în principal de bărbați, iar fără măsuri concrete pentru creșterea echității în politică, România riscă să rămână printre ultimele state europene în ceea ce privește egalitatea de gen la nivel decizional.

Reprezentare doar pe hârtie

În timp ce alte state din Uniunea Europeană au implementat cote de gen obligatorii sau mecanisme de sprijin pentru femeile din politică, în România promovarea lor rămâne la latitudinea partidelor, care adesea le plasează pe listele electorale în poziții neeligibile. Acest lucru se întâmplă în contextul în care Constituția României garantează, prin Art. 16, egalitatea de șanse între femei și bărbați în ocuparea funcțiilor publice, iar Legea 202/2002 obligă partidele politice să implementeze acțiuni pozitive pentru creșterea reprezentării femeilor la nivel decizional. În plus, Legea 334/2006 prevede că partidele care promovează femei pe locuri eligibile beneficiază de finanțare suplimentară de la bugetul de stat.

Reprezentarea femeilor în politică: România, sub media europeană

Cu toate acestea, legile electorale includ doar mențiuni vagi privind „reprezentarea ambelor sexe“ pe listele de candidați, fără a impune cote minime obligatorii. În lipsa unor măsuri clare și a sancțiunilor pentru partidele care nu respectă echilibrul de gen, realitatea politică rămâne departe de principiile egalității consfințite legal.

Mentalități conservatoare și discriminare de gen

Partidele sunt principalele „filtre“ ale vieții politice, iar deciziile privind cine candidează și pe ce poziție sunt luate în cercuri restrânse, unde rețelele de influență masculine sunt dominante. Deși legea permite femeilor să candideze, realitatea este că partidele rareori promovează femeile în poziții eligibile.

În fapt, percepția tradițională a rolului femeii în societate încă afectează accesul acestora în politică. Studiile arată că femeile politicieni sunt supuse unui scrutin public mai aspru decât bărbații: în loc să fie evaluate pe baza competențelor, de cele mai mult ori sunt criticate pentru viața personală, aspectul fizic sau stilul vestimentar. Un exemplu clar este modul în care presa și adversarii politici tratează femeile din funcții publice – în timp ce bărbații sunt judecați pentru deciziile lor politice, femeile sunt ținta unor atacuri legate de viața de familie, aspectul fizic, tonul vocii sau chiar viața sexuală, ceea ce rareori se întâmplă în cazul bărbaților. Această dublă măsură descurajează multe femei să intre în politică, temându-se de expunerea la atacuri personale care poate nu le afectează doar pe ele, ci și pe copiii lor sau întreaga familie.

Dacă în alte state europene există rețele puternice de sprijin pentru femeile care aspiră la cariere politice, în România astfel de structuri sunt slab dezvoltate. Puține femei sunt promovate în funcții executive sau ca lideri de partid. Fără mentori și fără acces la resursele strategice din interiorul partidelor, femeile sunt adesea izolate și lipsite de sprijinul necesar pentru a accede la poziții importante, iar egalitatea de șanse în politică rămâne, deocamdată, doar un principiu pe hârtie. Fără o legislație care să impună cote de gen, fără sprijin real din partea partidelor și fără o schimbare de mentalitate care să încurajeze participarea femeilor, acest decalaj va persista. Dacă România nu va lua măsuri concrete pentru a corecta această inegalitate, nu doar femeile vor avea de pierdut, ci și democrația însăși. În cele din urmă, egalitatea de gen nu este o favoare, ci o necesitate pentru orice stat echitabil, modern și puternic.

Foto: Shutterstock