Romania nu se lasa bagata cu una, cu doua in UE

Romania a reusit sa repuna in discutia Europei criteriul politic, singurul pe care il indeplinise inca din 1999. Cum celalalt criteriu esential, cel economic, nu are cum, in mod obiectiv, sa fie

Romania a reusit sa repuna in discutia Europei criteriul politic, singurul pe care il indeplinise inca din 1999. Cum celalalt criteriu esential, cel economic, nu are cum, in mod obiectiv, sa fie indeplinit pana in 2007, rezulta ca Bucurestiul s-a pus din nou intr-o pozitie singulara in cursa pentru aderare. Analiza lucida a situatiei este inlocuita la Bucuresti cu multa galagie politicianista, menita sa ascunda opiniei publice faptul ca la Bruxelles Romania are totusi o problema. Se pretinde mai nou ca s-a obtinut o victorie asupra baroanei Nicholson, care a vrut sa scoata Romania de pe harta Europei. Ca s-a evitat suspendarea negocierilor, ca de fapt nu este vorba de o "reorientare a strategiei de negociere", ci de o strategie noua de preaderare. Se procedeaza la fel ca asta toamna, cand in raportul Comisiei Europene nu s-a acordat Romaniei statutul de economie de piata functionala, dar Puterea de la Bucuresti continua sa se incapataneze sa anunte obtinerea acestui certificat. Oficialii europeni in Romania au facut cunoscuta realitatea dura ce fusese infofolita in termeni diplomatici. Cum s-a ajuns oare la o asemenea criza si cat de mult rau s-ar putea face Romaniei? Picatura care a umplut paharul Europei a fost aceea ca guvernantii nostri nu au inteles sa-si respecte semnatura pe memorandumul de suspendare a adoptiilor internationale, document parafat la solicitarea baroanei Nicholson, raportor special al Parlamentului European, in 2001. Culmea este ca Romania nu si-a respectat de aceasta data angajamentul scris nu atat din motive interne, cum se intampla de obicei, ci datorita presiunilor externe. Zeci de inalti demnitari europeni si americani, inclusiv presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, sau democratul american John Kerry, au intervenit personal pentru a debloca unele adoptii internationale. Obiectiv vorbind, cum ar fi putut oare Romania, in situatia ei, sa refuze cererile unor asemenea personalitati. Daca ar fi fost vorba de Germania sau Franta, nimeni nu ar fi indraznit sa ceara incalcarea unui document oficial. Romania - si probabil orice alt stat din Est - poate fi insa impinsa dincolo de limitele diplomatice normale. Probabil ca in cazurile de adoptii internationale care au enervat-o pe baroana nici nu a fost vorba de coruptie. A fost, mai degraba, un caz de trafic de influenta politica transfrontaliera. Suna urat, dar acestia sunt termenii real politikului. La urma urmei, nici un sacrificiu nu ar trebui sa fie prea mare, daca in joc este interesul national - adica aducerea Romaniei cat mai repede in UE. In cazul de fata, cedarea in fata dorintei unor lideri occidentali nu pare insa sa aduca decat necazuri Romaniei. Raportul Comisiei de Afaceri Externe, cel mai nefavorabil scris vreodata la adresa Romaniei, trebuie votat, in martie, de Parlamentul European. La cat de prost s-a descurcat lobby-ul diplomatic romanesc in comisie, e de presupus ca si Parlamentul il va adopta. Desigur, nu se va intampla imediat o tragedie, Parlamentul are doar un rol consultativ, iar Comisia Europeana, organism de decizie, poate sa nu tina seama de el. In mod paradoxal, nu aici este cea mai mare problema a Romaniei. Tara noastra este mult intarziata in negocierile de aderare si nu prea mai exista timp pentru terminarea lor in acest an. Atat Romania, cat si Comisia Europeana intra in alegeri. Bucurestiul nu face reforme, iar Comisia nu mai are timp. Cum vom iesi din aceasta capcana? Situatia creata in jurul Romaniei pune in dificultate atat guvernul de la Bucuresti, cat si Europa. Liderii unor mari natiuni ale continentului - Blair, Chirac, Schroeder, Berlusconi sau Aznar - s-au angajat sa aduca Romania in Europa. Datorita factorilor externi ce tineau de razboiul din Balcani, cei 15 din UE au hotarat sa aduca alte 12 state, inclusiv Romania, in Europa, dupa care usa se va fi inchis pentru multa vreme. Un esec al Romaniei ar fi, astfel, un esec al Europei. Intre timp, s-au trasat harti cu noi frontiere ce includ si Romania, s-au creat spatii strategice si economice de la Marea Baltica la Marea Neagra. Extinderea Europei nu este un joc de genul celui cu care noi, romanii, suntem din nefericire atat de obisnuiti, cel de-a reforma. Europa a mers pana acolo incat a facut si bugetul pentru Romania si Bulgaria in perioada 2007-2009. Astfel, cele doua state ar urma sa primeasca, in total, sub diverse forme, 15 miliarde de euro sprijin pentru integrare. Atunci cand a cedat solicitarilor unor lideri europeni in privinta adoptiilor internationale, Bucurestiul a crezut probabil ca va putea fenta integrarea fara sa faca reforme in unele domenii-cheie, fiindca adevarata problema care se pune acum in fata Romaniei nu sunt adoptiile internationale, ci exact ceea ce a spus baroana Nicholson: gravele probleme din justitie si coruptia care le insoteste si nereformarea administratiei. Daca in materie de administratie s-a mai miscat cate ceva, in domeniul justitiei insa totul a fost blocat inca din vara trecuta, in disputele interne ale PSD. Tinand seama ca 2004 este un an electoral, se prea poate ca, de dragul unui scaun si al intereselor meschine de partid, sa se puna intre paranteze pana si interesul national al Romaniei, aderarea la UE... Pragmatic vorbind, in domeniile asupra carora Lady Nicholson a atras atentia ca risca sa blocheze Romania se vor intampla prea putine lucruri anul acesta. Singura sansa a romanilor ramane ca numarul liderilor europeni care considera ca tara noastra se poate schimba mai degraba in interiorul UE decat in afara acestuia sa fie mai mare decat al celor care vor sa ne lase pe afara pana ne cumintim.