"România e stereotipul util al copiilor maltrataţi"

Presa britanică a relatat, în ultimele săptămâni, despre numeroasele cazuri de copii maltrataţi în centrele de plasament din România sau despre mame dispuse să-şi vândă pruncii. Într-un

Presa britanică a relatat, în ultimele săptămâni, despre numeroasele cazuri de copii maltrataţi în centrele de plasament din România sau despre mame dispuse să-şi vândă pruncii. Într-un interviu, acordat în exclusivitate ziarului Adevărul, baroana Emma Nicholson de Winterbourne consideră că în majoritatea articolelor sunt exagerări şi că ONG-urile româneşti, cu tentacule răspândite în fiecare judeţ şi în cele mai multe maternităţi, stau la originea acestor scandaluri, întrucât doresc reluarea adopţiilor internaţionale.
- Consideraţi că România are cel mai dezastruos sistem de protecţie a copilului, aşa cum reiese din relatările presei britanice?
- Deşi instituţiile pentru copiii din România s-au schimbat în bine, există încă probleme pentru copiii cu handicap aflaţi în grija acestor instituţii. Totuşi eu ştiu că majoritatea copiilor cu handicap sunt îngrijiţi în familii şi este responsabilitatea autorităţilor locale să sprijine aceste familii. Întotdeauna este foarte greu de lucrat cu copiii cu handicap grav şi întotdeauna acest lucru cere multe resurse. România face tot ceea ce poate mai bine ca să furnizeze îngrijirile şi terapiile potrivite, iar eu am fost impresionată de ceea ce am văzut. Totuşi, întotdeauna va fi loc de mai bine şi întotdeauna vor exista oportunităţi pentru jurnalişti să arate o imagine negativă în special în România, care este o ţară deschisă şi ospitalieră. Este uşor pentru jurnalişti să intre în aceste instituţii. În alte ţări nu se permite uşor accesul. Cele mai multe probleme cu care se confruntă aceste instituţii au fost rezolvate şi situaţia este cu mult mai bună decât înainte. Desigur, există încă probleme mari în sistem şi cea mai mare este lipsa de resurse. Îngrijirea copiilor cu handicap este foarte costisitoare. Consiliile judeţene trebuie să aloce mai multe resurse pentru îngrijirea oamenilor cu handicap, nu numai pentru copii. Aceasta este o obligaţie pentru a obţine statutul de membru UE. Oamenii cu handicap mai în vârstă sunt în prezent într-o situaţie mult mai proastă decât copiii, şi această categorie tinde să fie neglijată în multe ţări. Mulţi dintre jurnaliştii care caută să scrie articole negative despre copiii cu handicap din România scriu de fapt despre centrele pentru adulţi cu handicap.
- Aţi întâlnit cazuri de femei în Europa de Vest gata să-şi vândă copiii pentru bani, aşa cum se întâmplă în România?
- Recent a fost un caz foarte mediatizat al unei reţele de trafic din Republica Cehă şi într-adevăr este un fenomen internaţional. ştim că România este un actor important în traficul de copii. Din fericire, Guvernul României a interzis adopţiile internaţionale şi asta a închis una dintre uşile pentru acest comerţ diavolesc, dar infractorii sunt plini de resurse şi sunt sigură că au alte căi să scoată copiii afară din ţară. Pentru presa britanică, România este stereotipul util când vine vorba despre protecţia copiilor. La începutul anilor '90, imaginile arătând copiii români în grija statului au şocat lumea şi editorii de ştiri menţin în viaţă acest stereotip, indicând reporterilor să caute în continuare cazuri şocante. Un jurnalist nu poate publica un articol cu un astfel de caz din Bulgaria, chiar dacă situaţia este mult mai rea acolo. Faptul că România a scos din instituţii cei mai mulţi dintre copiii săi şi a implementat cel mai mare program de îngrijire în familii adoptive din Europa de Est, că a stopat instituţionalizarea bebeluşilor nu este demn de luat în consideraţie de către mulţi editori de ştiri. Faptul că toate ţările din fosta Uniune Sovietică, incluzând ţările Baltice şi chiar unele state membre ale UE, au mai mulţi copii în instituţii de stat decât România nu este considerat relevant. În special fosta Uniune Sovietică are o problemă masivă cu copiii în instituţii, dar când vine vorba despre acest subiect, publicul se gândeşte la România.
- Cine are interesul să declanşeze aceste scandaluri legate de copiii instituţionalizaţi din România?
- Un factor care menţine acest subiect în viaţă este lobby-ul pentru adopţiile internaţionale. Acest lobby este bine finanţat şi foarte bine organizat. Deţine o mare reţea de ONG-uri româneşti care are tentacule în fiecare judeţ şi în cele mai multe maternităţi. Lobby-ul proadopţii internaţionale utilizează părinţi adoptivi şi copii vulnerabili, ca purtătorii lor de cuvânt, şi îşi schimbă continuu tactica. Săptămână trecută, tuturor europarlamentarilor le-au fost trimise mărturii false din partea copiilor din centrele lui Ion ţiriac din Braşov, iar acum câteva luni, un grup de mici ONG-uri şi-au pus numele într-o pagină întreagă de publicitat în "Financial Times" (mi s-a spus că a costat 100.000 USD). Cine ştie ce scandal vor provoca săptămâna viitoare? Sunt plini de imaginaţie şi tactica lor ar putea constitui un subiect fascinant pentru un analist media.