Revoluţionari în Spania: "Am făcut istorie în '89, acum plătim"

"Corupţia şi sărăcia din ţară m-au obligat să iau drumul Spaniei", spune Nicolae Roşu, din Târgovişte, acum stabilit în Castellon "Noi, românii din afara ţării, avem nevoie să

"Corupţia şi sărăcia din ţară m-au obligat să iau drumul Spaniei", spune Nicolae Roşu, din Târgovişte, acum stabilit în Castellon

"Noi, românii din afara ţării, avem nevoie să nu uităm" a fost primul gând al Angelei Placsintar, preşedintele Asociaţiei Imigranţilor din Ţările de Est, când a decis să organizeze prima expoziţie fotografică despre evenimentele din decembrie 1989, în Castellon, Spania. Bun prilej pentru revoluţionarii imigranţi de a se întâlni şi de a depăna amintiri.

Imaginile evenimentelor din decembrie 1989, reunite în expoziţia fotografică "Eroii nu mor niciodată", vor colinda, în perioada Crăciunului, toată provincia, pentru ca tânăra generaţie de români şi spaniolii să afle cum s-a scris istoria recentă a României.

"În decembrie '89, eram în Oradea. După 18 ani, am simţit nevoia să fac această expoziţie, în memoria celor care au căzut. Nu mă interesează comentariile politice, ci oamenii care au ieşit pe stradă, cei care şi-au riscat viaţa. Spaniolii ştiu doar că a fost prima revoluţie transmisă în direct şi că românii şi-au omorât conducătorii. Noi am adunat poze ca să transmitem ceea ce nu au înţeles încă - starea emoţională care s-a creat.

M-au întrebat de ce am plecat din ţară. Le-am răspuns că înainte de 1989 mai aveam o speranţă: că regimul comunist va cădea şi totul se va termina cu bine. În 1990, am înţeles că revoluţia s-a pierdut şi, odată cu ea, speranţa în viitor. Cred că acesta este motivul pentru care aproape cinci milioane de români am ales să emigrăm", explică Angela Placsintar.

"Am aflat de la Europa Liberă"

Primii vizitatori ai expoziţiei au fost revoluţionarii târgovişteni. Pentru Ioan Soare, Nicolae Roşu şi Petru Crăciun, fotografiile expuse sunt prilej de amintiri şi controversă. "Momentele din "89 mi-au rămas întipărite în memorie; pe 15 decembrie, s-a născut fiica mea cea mică. Acum are 18 ani, vârsta revoluţiei", spune Nicolae Roşu.

Pe vremea aceea, ascultând Europa Liberă, el a aflat că ceva se pregăteşte în Timişoara. "Apoi, pe 22 decembrie, la ora 11.00, m-am dus la prefectură. Grupuri de oameni s-au strâns în piaţă, în timp ce scutierii apărau prefectura. După fuga lui Ceauşescu din Bucureşti, forţele de ordine s-au retras. A urmat un moment de haos, unii spuneau rugăciuni… În prefectură se distrugea totul, lozinci, portrete. De acolo am pornit spre primărie, unde ne-am organizat într-un grup de 15 persoane, printre care şi ziaristul Valeriu Liţă Cosmin. Acesta a avut iniţiativa să scoatem primul ziar liber din ţară - Dâmboviţa liberă", îşi aminteşte Nicolae Roşu.

"În august '90, m-am retras din CFSN"

Petru Crăciun a trăit evenimentele tot în Târgovişte, la sediul Consiliului Judeţean. "Am fost întâmpinat de membri ai gărzilor patriotice, care mi-au înmânat un petic de hârtie cu diagonală tricoloră, în loc de legitimaţie de intrare. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, am îndeplinit mai multe misiuni, patrulând pe străzile municipiului şi citind apeluri către populaţie. Pe 23 decembrie, am încercat să imortalizez pe peliculă evenimentele.

Eram corespondent al TVR şi aveam un aparat de filmat pe care l-am folosit. Am trimis la televiziune o casetă, care nu a fost difuzată, iar aparatul şi casetele înregistrate mi-au dispărut din consiliu. Filmasem chiar şi capturarea unui presupus terorist şi momentele de panică ale târgoviştenilor în faţa zvonurilor că teroriştii au intrat în oraş să-l elibereze pe Ceauşescu. După revoluţie, am făcut parte din CFSN, până în august 1990, când s-a transformat în partid. Atunci m-am retras, nu-mi place politica", spune Petre Crăciun.

"M-au scutit de impozit, apoi mi-au cerut banii înapoi"

Ioan Soare, unul dintre primii români ajunşi în Castellon în anii "90, îşi aminteşte: "Noi, târgoviştenii, am avut trei zile de coşmar. Îmi pare rău că tinerii răniţi şi familiile celor care au murit nu au avut niciun drept sau recompensă, în timp ce au avut alţii, care doar priveau de la balcoane".

"Vorba aceea, că <> , se adevereşte. Un grup restrâns a beneficiat enorm de pe urma revoluţiei. Eu am fost scutit de impozit pe salariu timp de trei ani, după care mi s-au cerut banii înapoi. Când mi-au dat certificatul de revoluţionar, în anul 2000, eram deja plecat. Acum nu mai are nicio importanţă faptul că am crezut în revoluţie", concluzionează Petru.

"Vorba lui Constantin Tănase: şi cu asta ce-am făcut? Am ajuns în Spania. Dacă mie îmi spunea cineva acum 18 ani că voi emigra, nu l-aş fi crezut. La 50 de ani, am fost nevoit să iau viaţa de la capăt. După "89, corupţia şi sărăcia din ţară m-au obligat să iau drumul Spaniei. Am făcut istorie, iar acum plătim din greu", adaugă Nicolae.