Revelion-pomana cu somon

In sectorul cinci, la Primaria lui Vanghelie, s-a facut o coada adevarata, ca pe vremea lui nea Nicu. Coada a avut rand lasat in crucea noptii, liste, paraliste, certuri, injuraturi, scuipati plasati

In sectorul cinci, la Primaria lui Vanghelie, s-a facut o coada adevarata, ca pe vremea lui nea Nicu. Coada a avut rand lasat in crucea noptii, liste, paraliste, certuri, injuraturi, scuipati plasati in figura, haine rupte si imbranceli potolite de jandarmi. In comparatie cu firavele cozi la produsele ieftine de prin Economate, inghesuiala de la usa lui Vanghelie poate primi linistit titlul de "mama a tuturor cozilor". Dar, de data asta, edilul-sef al sectorului 5 n-a scos la vanzare ulei ieftin, faina sau zahar. Vanghelie a vandut Revelioane ieftine: 600.000 de lei biletul pentru tineri, 200.000 de lei pentru pensionari. Si, ca sa ajunga Revelion la toata lumea, s-au dat doar patru bilete de o persoana. Aceasta actiune al carei scop e distractia unor cetateni din sectorul cinci are o mare problema morala. Pentru ea se vor cheltui din banii publici, mai precis dintr-un fond destinat saracilor, cinci miliarde de lei. Dar aici nu-i vorba de niste cazuri sociale. In acele situatii, principiul ajutoarelor e simplu: intreaga comunitate aloca o parte din banii sai, adica o parte din impozitele si taxele incasate de Primarie, pentru a ajuta niste sarmani sa aiba niste mese cat de cat acceptabile, oferindu-le produse de stricta necesitate. In cazul Revelionului lui Vanghelie, niste oameni obisnuiti, dupa standardele Romaniei, primesc somon, rulada de vitel, tort si branza Roquefort, probabil produse de stricta necesitate pentru trecerea dintre ani. Cu alte cuvinte, cele cateva sute de mii de bucuresteni din sectorul 5, bogati si saraci laolalta, platesc niste bani pentru ca vreo 6.000 de norocosi sa aiba un Revelion de lux. Justificarea "lasa-i, dom'le, sa simta si ei o data gustul somoanelor" nu sta in picioare, pentru simplul motiv ca oferirea unui astfel de Revelion nu e un act de caritate. In fond, masa de Revelion a fiecaruia ar trebui sa arate cat de harnici, destepti sau chiar norocosi am fost in anul care a trecut si nu ar trebui sa aiba nici o legatura cu Primaria. In New York, care se afla intr-o America infinit mai bogata decat Romania, municipalitatea se multumeste sa impodobeasca un brad in Times Square, nu da banchete pantagruelice la pret de cativa hamburgeri. In plus, ceilalti cetateni platesc pentru cei care s-au certat la usa lui Vanghelie si sub alte forme. Primarele "care este" la sectorul 5 a facut rost de diferenta de bani simplu: "s-a capacitat", adica a pus mana pe telefon, a starnit si a scos niste sponsori grasi de prin cotloanele sectorului. Dar sponsor nu este sinonim cu filantrop. Un sponsor da niste bani pentru a-si promova produsele, ceea ce nu e cazul aici. Singurul beneficiu al sponsorilor este recunostinta edilului. Probabil, aceasta recunostinta se concretizeaza prin niste controale mai blande ale organelor la firmele respective. In final, firmele, "acoperite" de recunostinta lui Vanghelie, isi vor scoate parleala tot de la cetateni, carora le vor livra produse si servicii mai proaste si mai scumpe. Apoi, o alta forma indirecta de plata e faptul ca unii muncitori ADP, in loc sa curete strazile de zapada, au stat doua zile si-au umflat baloanele lui Vanghelie prin Romexpo. Cel mai deranjant lucru e faptul ca acest Revelion pus pe picioare cu bani si muncitori platiti de la buget e o manifestare electorala. De parca ar fi venit si el cu bani de acasa, primarele a avut grija sa atarne pe pereti un banner cu "Primarul Vanghelie va ureaza "La multi ani"". Asta ca sa se stie clar cine a dat masa si muzica, adica branza Roquefort si DJ Bobo. De altfel, acelasi Vanghelie a inregistrat multe reusite notabile si in cheltuirea banilor publici dati ca "ajutoare de urgenta". Curtea de Conturi a consemnat performanta functionarilor de la 5 care, intr-o singura zi, au efectuat 5.000 de anchete sociale si au aprobat tot atatea cereri de ajutor. Flamanzii sectorului au primit produse de stricta necesitate la siesta, cum ar fi carti de joc, scobitori, stilouri, jocuri puzzle, in valoare de miliarde de lei. La asa ajutoare, nici nu mai conteaza ca unele produse si-au dublat pretul pe drumul de la angro la Primarie. Din pacate, tara e plina de zeci de Vanghelie care, batandu-se cu pumnul in piept, organizeaza de zor actiuni de intrajutorare, pomeni de Referendum, chermeze de onomastici si Revelioane Economat. Vanghelie nu pateste nimic, insul a si zis-o: "Bai, mie nu mi-e frica de nimeni in tara asta! Mie mi se rupe de controale si de presa!". Asta pentru ca el e Vanghelie, care, daca vrea muschii lui, da si somoane la popor. Si poporul, in acest fel, are toate sansele ca, mult timp de acum incolo, sa faca foamea tot anul. Dar, desigur, are si o sansa infima ca, o data pe an, sa manance pomana cu somon a vreunui Vanghelie.