Retrocedarea spitalelor

Ce pedepse ar fi mai potrivite pentru directorii, medicii si infirmierele care au ucis zeci de nou-nascuti in maternitatea din Oradea? Dar pentru cei care, la Suceava, acum un an, luau cateva vieti

Ce pedepse ar fi mai potrivite pentru directorii, medicii si infirmierele care au ucis zeci de nou-nascuti in maternitatea din Oradea? Dar pentru cei care, la Suceava, acum un an, luau cateva vieti abia incepute? Poate directorul unitatii ar trebui condamnat ca tot restul vietii sa frece, cu periuta de unghii, WC-urile in care, spun gravidele, "ti-era frica sa intri". Medicii pot fi pedepsiti sa doarma de acum inainte cu lumina aprinsa, asa cum dormeau tinerele mame, "de frica sa nu intre gandacii in gura copilului nou-nascut". In apararea lor, acuzatii ar putea invoca necunoasterea riscurilor. Daca exploda un cazan, mergea luata in calcul si varianta unui accident. Dar iata ca nelipsita comisie de ancheta a stabilit ca mortile s-au adunat in timp: trei in ianuarie, cinci in februarie si douasprezece in aprilie. Sa spunem ca medicii din Bihor n-au invatat nimic din tragedia de la Braila sau din cea de la Iasi. Dar, dupa primii opt morti, de ce s-au straduit sa ascunda certificatele de deces, in loc sa previna alte tragedii? Iar scuza cu "nu sunt bani" este pur si simplu o minciuna. Presa locala contabilizeaza cu oroare cate tone de detergent, cate sute de kilograme de dezinfectanti se gaseau in magaziile maternitatii. Cat despre sanctiunile date in aceste cazuri (pierderea functiei de conducere, zece la suta din leafa etc.)... au tot atata efect cat spalatul pe maini in chiuveta soioasa de la Oradea. E deci o chestiune de timp ca o noua bomba biologica sa explodeze in alta maternitate din tara. De ce nu merg bine lucrurile, in ciuda investitiilor facute in acest domeniu? Raspunsul a fost dat de institutiile financiare internationale inca din '90-'91. Acestea au avertizat ca prioritatea o constituie reformarea unui sistem gresit alcatuit, nu dotarile, care vor fi prost folosite daca sistemul nu se schimba. Degeaba au fost aduse incubatoare moderne la maternitatea din Suceava. Mortalitatea nu va scadea daca asistentele nu pot fi determinate sa se spele pe maini cand fac injectii copiilor. Din pacate, reforma sistemului, cata a fost, nu a zgariat decat crusta de murdarie de pe carapace, fara sa taie in carne vie. Personalul sanitar continua sa exploateze pacientii pentru profit personal, desi investitorul (in aparatura, intretinere) este statul. Astfel daca o infirmiera schimba la timp patul unui bolnav, pierde bani, in loc sa-i castige, dupa rugamintile "clientului". Daca pune sapun la chiuveta, in loc sa-l duca acasa, e considerata fraiera. Privatizarea a fost ucisa din fasa, prin interzicerea co-platilor. Nici un miliardar nu va fi atat de nebun incat sa plateasca integral tariful la privat, cand poate obtine acelasi tratament platind doar medicul, intr-o clinica de stat. Controlul de la centru este din ce in ce mai slab. Bruma de asa-zisa descentralizare a fost inteleasa ca o deresponsabilizare: voi dati-ne banii, ca stim noi ce sa facem cu ei. Raportarile sunt deseori trucate, iar sanctiunile se incurca in plasa a tot felul de ordine, legi si ordonante, plus Codul muncii si reteaua de interese locale. Legile sunt facute pentru a fi ignorate: Casa de Asigurari nu are voie sa finanteze spitalele fara autorizatie sanitara, cum este cel din Oradea, iar Ministerul Sanatatii ar trebui sa-l inchida. Doua treimi dintre spitale nu au astfel de autorizatii si totusi nimeni nu se atinge de ele. Ministerul este si proprietarul spitalului si controlorul acestuia. Nu este deci prea doritor sa-si faca singur clisma, inchizand propriile unitati. Nemaivorbind de reactia publicului: "cei de la Bucuresti ne-au inchis spitalul nostru, din Ragalia, ne lasa sa murim fara nici un ajutor!" Pe de o parte, publicul greseste, dovada ca se moare si in spitale, cu ajutor calificat si din cauza unor microbi mai periculosi decat cei de pe camp. Pe de alta, are dreptate: spitalul din Ragalia ar trebui sa fie al lor, al locuitorilor din comuna. De unde pana unde este Ministerul Sanatatii proprietar pe 460 de spitale? Macar jumatate dintre acestea au fost construite in anii interbelici, din banii unor fundatii, ai unor bresle sau ai comunitatilor locale. Restul au fost construite, pentru cetatenii din orase sau comune, din banii acestora. Ministerul Sanatatii nu produce bani, pe care, filantropic, sa-i bage in ziduri si aparatura. Intoarcerea spitalelor in proprietatea comunitatilor ar permite un control mai bun. Intai ar fi controlul proprietarului. Pe cine sa traga la raspundere parintii copiilor decedati? Pe primar, pe prefect si pe presedintele consiliului de administratie. Oameni de la ei din urbe, pe care ii stiu si-i pot injura de la obraz, in cazul in care spitalele s-ar intoarce "acasa". Asa, vina pentru dezastrul de la Oradea e impartita intre niste medici, Minister si Casa. Vine apoi controlul Ministerului: nu aveti autorizatie sanitara, inchideti! Din nou este treaba Consiliului Local sa vada de ce nu se spala pe jos in clinica. Nu in ultimul rand, vine controlul Casei de Asigurari: prin pretul platit pe act medical se elimina risipa si se face performanta. Cand nu te incadrezi in costuri, sa-ti dea primaria diferenta, daca vrea sa tina un spital cu 6 medici la trei bolnavi. Daca nu, sa faca reforma. Culmea, dupa 12 ani in care ministrii au tinut cu ghearele si cu dintii de spitalele "nationalizate", a fost acceptat un proiect de transfer catre comunitatile pe care le deservesc. Acum se opun insa primarii si consilierii, care nu vor sa se lege la cap cand nu-i doare. Ei spun ca nu au bani sa tina aceste spitale in functiune. Dar banii ar veni, ca si inainte de transfer, de la Casele de Asigurari. Primariilor nu li se cere sa dea bani, ci sa administreze mai bine unitatile sanitare. Paradoxal, singurul cu adevarat interesat de "retrocedare" ar fi guvernul. Dupa ce s-au schimbat 10 ministri ai Sanatatii, fiecare adunand critici cat doi alti ministri la un loc, poate se intelege ca nu e de vina omul, ci sistemul.