Raportul Tismăneanu, favorabil Regelui

Declaraţiile date miercuri seara de preşedintele Traian Băsescu despre regele Mihai I sunt într-o antiteză perfectă cu Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Comisia prezidată de istoricul Vladimir Tismăneanu a subliniat rolul pe care l-a avut Regele Mihai I în întârzierea implementării comunismului în România.

Vezi şi:

Cum poate fi amendat comportamentul politic al lui Traian Băsescu? Spune şi tu!

„În România, planurile sovietice de ocupare a ţării prin luptă au fost date peste cap de lovitura de palat de la 23 august 1944. Stalin ar fi preferat să instaleze direct un guvern comunist, cum a făcut în Polonia prin formarea în Lublin a Comitetului Naţional de Eliberare, pentru impunerea căruia a luptat cu îndârjire la Yalta şi Potsdam. Luaţi prin surprindere de iniţiativa regelui Mihai I, care - deşi cu 650.000 de militari germani în ţară - a rupt alianţa cu Germania  şi, apoi, a format rapid un guvern militar, completat cu patru miniştri de coaliţie, sovieticii au amânat 20 de zile semnarea armistiţiului şi au mimat în acest interval o «eliberare glorioasă»" (pag.198).

Îndepărtarea Regelui, un mare abuz

Raportul precizează şi faptul că Regele Mihai I a fost „obligat" să accepte în martie 1945 guvernul condus de Petru Groza. „Obiectivul PCR a fost câştigarea controlului asupra ministerelor-cheie  şi impunerea comuniştilor la conducerea departamentelor importante atât în privinţa efortului de război, cât şi în privinţa controlului administrativ  şi economic asupra  ţării. Provocările, demonizarea adversarilor şi ademenirea muncitorilor industriali s-au numărat printre mijloacele folosite de comunişti pentru a-şi atinge scopurile (stabilite în permanenţă împreună cu emisarii sovietici). Un rol important în acest sens l-a avut Andrei Ianuarievici Vîşinski, fost acuzator în procesele-spectacol de la Moscova din anii 1930, prim-comisar  adjunct pentru Afaceri Externe al URSS şi omul desemnat de Stalin să se ocupe de afacerile româneşti. Politica de dictat a lui Vîşinski l-a obligat pe tânărul Rege Mihai I să accepte transferul de putere către un guvern care, din toate punctele de vedere, întruchipa dictatura comunistă în ascensiune (pag. 37-38).

În legătură cu abdicarea Regelui Mihai I, istoricii din Comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România menţionează faptul că Regele a fost „forţat să abdice". „Primul pas către dictatura proletariatului a fost făcut în august 1947, odată cu dizolvarea PNŢ. Ultima lovitură a venit pe data de 30 decembrie 1947, când Regele Mihai I a fost forţat să abdice  şi, în aceeaşi zi, a fost anunţată crearea Republicii Populare Române" (pag. 41). Mai mult, raportul apreciază că „distrugerea continuităţii constituţionale a statului român prin abdicarea forţată a Regelui în decembrie 1947 rămâne unul dintre marile abuzuri ale comunismului în România" (pag. 17).