Puterea care invrajbeste

Voit sau nu, actuala putere, prin politica ei salariala si de pensii, mentine o adversitate absurda intre diferite categorii sociale. Citesc cu strangere de inima o scrisoare din Fagaras, semnata C.

Voit sau nu, actuala putere, prin politica ei salariala si de pensii, mentine o adversitate absurda intre diferite categorii sociale. Citesc cu strangere de inima o scrisoare din Fagaras, semnata C. Popa, in care autorul se intreaba daca n-ar fi normal ca "o parte din banii obtinuti de APAPS din vanzarea activelor unor societati sa fie dirijati spre recorelarea pensiilor mizerabile pe care le primesc cei mai multi dintre fostii salariati la stat". Ideea este de bun simt, iar dl. C. Popa are si un argument de necontestat: pensionarii se numara printre cei care au creat aceste unitati supuse privatizarii. Numai ca domnia sa o pune in antiteza cu o declaratie a premierului Nastase, care, in plina greva a cadrelor didactice, a promis acestora o majorare a salariilor tot din fondurile obtinute la privatizare. "Ce au profesorii cu activele APAPS? - se indigneaza cititorul fagarasean. As dori si eu ca domnii profesori sa fie platiti cu salarii decente, in asa fel incat sa nu-si mai aduca elevii la meditatii acasa, pe bani, ci sa faca meditatii la scoala, pe gratis. Asa se faceau meditatiile cand eram eu licean. Acum? Stie bine toata lumea ce se intampla cu scoala romaneasca..." E trist sa constati ca tactica invrajbirii mai functioneaza. De vina pentru intarzierea recorelarii pensiilor sunt profesorii, care vor primi bani de la privatizari. (Dar vor primi ei oare?) La randul lor, profesorii se simt umiliti cand isi compara veniturile cu cele ale taximetristilor - si ei aflati in greva cam in acelasi timp. Dar medicii, cercetatorii, ei nu sunt la fel de umiliti? Sa vedeti ce zazanie este intre pensionari. Dl. dr. ing. Tataru Ioan, din Pitesti, este suparat ca intr-un numar recent din Adevarul a aparut opinia colonelului in rezerva Ion Tonea, din Bucuresti, care, intre altele, reprosa guvernului ca nu s-a aplicat si la militari indexarea de 7 la suta, asa cum s-a procedat la pensionarii din celelalte sectoare de activitate. "Dl. colonel se lamenteaza ca are pensia de numai 120 dolari pe luna, care nu-i ajunge pentru un trai decent. Ce sa mai zica ceilalti pensionari, care primesc incomparabil mai putin? Ce au facut aceste grade militare in timp de pace? Ce sacrificii deosebite au facut?" De dincolo de mormant, Ceausescu cred ca isi freaca mainile de bucurie. E grea, revoltator de grea conditia pensionarului in Romania, fie ca este el fost dr. ing., profesor, colonel, actor sau chiar academician. De vina nu este cel care "a prins" un moment mai favorabil la pensionare, cum nici ofiterul superior cu cateva amarate de sute de mii lei in plus. De vina sunt politicienii aparuti dupa '89, cei din guvernele care s-au perindat la putere, care au fost mai preocupati de propria capatuiala decat de rezolvarea situatiei grave a pensionarilor. Problema nu este a resurselor, asa cum se sustine. In fond, acesti oameni au cotizat toata viata pentru pensii. Ei nu cersesc bani, ei cer ceea ce este al lor. E de inteles si faptul ca actualul guvern nu poate rezolva imediat ceea ce s-a tot amanat de 12 ani de zile. Ceea ce se asteapta este sa se refaca resursele prin stoparea hotiei si prin impunerea marilor datornici sa-si plateasca obligatiile catre stat. Si inca ceva: se mai asteapta si un pic de decenta din partea parlamentarilor, a demnitarilor de tot soiul. Poate isi mai amana un pic majorarea diurnelor, reinnoirea parcului de masini de lux, mai reduc din lista de bodiguarzi, purtatori de serviete, secretare etc. A produs nedumerire si oarecare iritare in randul unor cititori o recenta declaratie a ambasadorului american la Bucuresti, Michael Guest, potrivit careia Romania ar fi participat la Holocaust nu doar prin deciziile si actiunile generalului Antonescu si ale Garzii de fier, ci si prin cetatenii care au sprijinit acele evenimente in mod deschis sau prin tacerea lor. Nu voi relua argumentele d-lui Dorin Gherman, din Bucuresti, sau I. Tataru, din Pitesti, care demonstreaza cat de nedreapta este o asemenea apreciere extinsa la cei care sunt culpabili prin tacere, pentru ca nici poporul american nu poate fi culpabilizat pentru tacere in atatea tragice evenimente din veacul ce s-a incheiat - incepand cu bombardamentele de la Hiroshima si Nagasaki si terminand cu cele din Iugoslavia. Ca sa nu mai vorbim ca, dupa cinci decenii de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, inca se mai discuta daca germanii pot fi invinuiti, ca popor, pentru cel mai mare macel din istoria omenirii. Important mi se pare ca Excelenta Sa sa ne inteleaga mai bine, cu timpul, si sa evite pe viitor sa bruscheze sensibilitatile unui popor care in mod sincer respecta si iubeste America.