PSD contra PSD

Cu greu s-ar mai putea gasi in istoria post-decembrista un presedinte de partid care sa fi facut atatea eforturi de cosmetizare a formatiunii sale, precum Adrian Nastase. Fiecare mesaj pe care il

Cu greu s-ar mai putea gasi in istoria post-decembrista un presedinte de partid care sa fi facut atatea eforturi de cosmetizare a formatiunii sale, precum Adrian Nastase. Fiecare mesaj pe care il prezinta este construit in asa fel incat sa te lase cu impresia ca, pana la stapanirea actuala, nimic nu s-a miscat in tara asta, ca PSD este partidul cel mai modern din sud-estul continentului si ca, in general, premierul controleaza tot, de la curatenia santurilor comunale si gropile de gunoi ecologice, pana la strategiile cabinetelor occidentale in care se traseaza noua limita a NATO si UE. Din timp in timp, si din ce in ce mai des, se vede insa dincolo de panza pe care ruleaza documentarul pesedist, regizat de expertii in strategii de imagine si comunicare. Iar realitatea arata ca Adrian Nastase si echipa sa nu mai pot controla partidul, ca la inceput. Intr-o perioada in care opozitia practic nu mai conteaza, adevaratele lovituri pe care le primeste PSD, vin tot de la PSD, in special din zona cu legitimitate electorala, in care spiritul de independenta fata de centru se manifesta pe fondul suficientei si desconsiderarii fata de orice si oricine. Ultimul exemplu relevant este cazul votului privind ridicarea imunitatii deputatului pesedist Viorel Gheorghiu, cand, in Comisia juridica, deputatii pesedisti au pus ministrul de Justitie, tot pesedist, in cea mai penibila postura: aceea de a pleca infrant de votul colegilor de partid. Este a doua oara cand doamna Stanoiu pateste acest lucru. Si, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, deputatii au infruntat-o pe fata cand a cerut ca avocatul lui Viorel Gheorghiu sa paraseasca sala, intrucat e vorba de lucrarile unei comisii parlamentare, nu de o instanta. Intamplator sau nu, toate astea vin la o zi dupa ce presedintele Comisiei juridice a fost tras de urechi de doamna ministru pentru ca a trimis informatii false la Consiliul Europei. Cele petrecute in special in ultimele 72 de ore, atat in zona parlamentara, cat si in cea guvernamentala, pun la indoiala capacitatea PSD de a asana cadrul politic si economic in care evolueaza partidele politice si, in general, intreaga societate. Cum sa mai creada cineva ca PSD doreste ca Justitia sa-si redobandeasca statutul de putere in stat, cand tot PSD se agata de fiecare data de imunitatea parlamentara, ca de un pai, pentru a proteja diversi indivizi dubiosi bagati la gramada pe listele parlamentare? Cine sa mai aiba incredere in promisiunile de descalcire a increngaturilor politico-economico-mafiote, cand dinspre PSD se aud voci de avocati care considera ca a deveni moral inseamna a te prostitua? Sau cand PSD este incapabil sa sparga baricada parlamentara a imunitatii ridicata in trecut tot de el si pe care se gasesc acum in special parlamentarii sai? Istoria cu Gheorghiu, deputatul despre care se presupune ca si-a inscenat furtul propriei masini, readuce in actualitate toate acele slabiciuni ale sistemului, semnalate de presa ani de zile si care, in final, au dus la contaminarea intregii societati. Mai intai, modalitatea de intrare in Parlament si de recrutare a candidatilor. Societatea civila a fost prima care a sesizat imperfectiunile sistemului de dobandire a calitatii de parlamentar. Daca ar fi sa se uite doar pe colectia ziarului nostru, tot ar fi trebuit sa se sensibilizeze si cel mai gros obraz de politician. Fara rezultat, caci, se pare, partidele care fraternizeaza instantaneu in fata amenintarii cu pierderea clientelei politice nu vor face nici macar acum pasul spre un alt tip de vot. Problema imunitatii - si ea invartita de presa pe toate partile, inca de pe vremea cand PDSR ii lua apararea lui C.V. Tudor, ajunsa acum subiect de recomandare a organismelor internationale - ramane doar un slogan de campanie. Ba, mai nou, se pare ca partidele trag sfori sa ramana neatinsa in Constitutie, in forma actuala, caci, odata ajunsi in Parlament, tucalarii politici se intreaba cum au putut trai pana atunci fara imunitate la orice. Pe de alta parte, episodul Gheorghiu readuce in memorie un episod din istoria PSD, cand intreaga conducere de partid a strans randurile in jurul unui alt individ dubios, Gabriel Bivolaru, si l-a escortat la Parchet ca pe o comoara. Acea imagine, care s-a vrut la vremea respectiva de solidaritate a echipei, are si acum aceleasi semnificatii. Numai ca sunt alti actori. Pe masura ce se umfla in scripte, PSD isi pierde tot mai mult din aura de respectabilitate castigata inainte de alegeri, mai mult pe greselile adversarului, si, cu tot baletul mediatic al premierului, pe fondul ezitarilor si esecurilor, risca sa ajunga in 2004 in aceeasi situatie ca in 1996, cand a obtinut cel mai mare numar de voturi, dar a pierdut puterea.