Profesorii la tabla - Un sistem trist, plin de umor

"Sunt constient ca prin aparitia articolului o sa-mi pun colegii-n cap si o sa fiu catalogat drept "tradator" pentru tonul pesimist, gandirea negativa, stilul virulent si atacul la adresa sistemului

"Sunt constient ca prin aparitia articolului o sa-mi pun colegii-n cap si o sa fiu catalogat drept "tradator" pentru tonul pesimist, gandirea negativa, stilul virulent si atacul la adresa sistemului si a oamenilor sai. Si o fac pentru ca sunt convins, ca si domniile lor, ca singura zestre si unica sansa pe care o putem da copiilor nostri in toata saracia acestei tari este aceea de a le oferi un invatamant de calitate cu care sa se poata integra usor in societatea romaneasca, sa poata pasi demni intr-o Europa viitoare si sa poata deveni OAMENI ai secolului 21, pe planeta Pamant. Numai ca acest sistem, aparent bine articulat, in realitate, scartaie din toate incheieturile. Si asta dintr-un motiv foarte simplu, logic si evident - daca partile (elevii si dascalii) "nu merg", nici intregul (sistemul) nu se simte prea bine. Sigur ca s-au introdus solutii si metode, s-au facut experimente si pilotari, dar sistemul, nu si nu. Refuza sa raspunda la tratament si isi prelungeste starea de convalescenta nepermis de mult. O stare care nu asigura nimic bun pentru prezent si nu promite nimic pentru viitor. Asa se face ca nu de reforma ne plangem noi, ci de ineficienta ei. E suficient sa urmarim contradictiile, paradoxurile si rezultatele testelor nationale, ale examenelor de bac ale copiilor si ale examenului de titularizare a dascalilor din acest an ca sa constatam cat de usor se poate trece de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, cum "omul intra la o idee si fandacsia e gata; si din fandacsie cade in ipohondrie" (cum bine zicea Conul Leonida). Sa nu uitam ca ei, copiii, sunt scuzabili ("furati de peisaj", "luati de val", "lipsiti de maturitate"), pe cand noi, dascalii, suntem formati, platiti si obligati sa asiguram eficienta sistemului. Oare ne achitam noi de aceasta misiune nobila? Raspunsul il deducem punandu-ne cateva intrebari retorice: Care e valoarea invatamantului rural cand, din 193 de scoli de tara, nici un singur elev nu a promovat testele nationale? Cat de corect e sistemul de evaluare si notare daca 1.665 de elevi din urban si rural care au absolvit gimnaziul cu media generala peste 9,00 au picat la teste? Cat de bine au fost aplicare criteriile de evaluare, din moment ce 316 elevi de liceu care au luat 10 la oralul de la Romana nu au reusit sa ia 5 la scrisul aceleiasi probe: Nu poti sa fii "genial" la oral si "bata" la scris. Ne contrazic cele 51 de cazuri numai din Bucuresti. Care e eficienta cand procentul de promovare la teste e 71%, iar la bac se da a doua sesiune? Si asta, in conditiile in care, potrivit unui sondaj oficial realizat pe site-ul MEC, 57% din participanti au raspuns ca "in acest an, bacul s-a putut aranja"... Cat de exigent este invatamantul superior cand, in acest an, oferta de locuri a universitatilor - numai a celor de stat - depaseste numarul absolventilor de liceu, la unele facultati sunt "agatati" prin tot felul de tertipuri si obligati sa faca fata deficitului si stresantului "concurs de dosare"? Ce bucurie sa simtim si ce sentiment de mandrie sa traim cand obtinerea zecilor de medalii la olimpiadele internationale coincide cu pierderea acestor valori care se indreapta spre alte sisteme, mult mai performante? Cat de motivati si de seriosi sunt dascalii, din moment ce peste 10.000 "au chiulit" la examenul de titularizare la care se inscrisesera de bunavoie, unii afirmand ca n-au avut nici timp, nici energie si nici chef sa-nvete? Sunt tot atatea dovezi care duc la concluzia ca sistemul sufera si este deficitar in toate mediile si la toate nivelurile. Si atunci sa ne mai mire cand "perla" unui copil la testele din 2004, care scria despre "Baltagul" lui Sadoveanu ca "pastreaza accent de balada eroica si mister cosmic", este completata de cea a unui profesor la titularizarea din 2005, care sustinea despre acelasi Sadoveanu ca "prin poeziile sale il putem asemana atat cu Miron Costin, cat si cu Chateaubriand"? Concluzia finala se regaseste in titlu".
Prof. Gicu BUTOI
Com. Desa - jud. Dolj