Printre Vâlcelele Râmnicului

"sonoterapie" lângă cascadele de pe Cheile Jieţului şi chiar rafting (coborâre cu pluta) pe cursul învolburat al Oltului. În locuri care, paradoxal, pe cât sunt de frumoase şi sănătoase,

"sonoterapie" lângă cascadele de pe Cheile Jieţului şi chiar rafting (coborâre cu pluta) pe cursul învolburat al Oltului. În locuri care, paradoxal, pe cât sunt de frumoase şi sănătoase, pe atât de puţin sunt mediatizate, promovate ca destinaţii turistice. şi, ca un bonus pentru cei care au "supravieţuit" drumeţiei printre vâlcelele judeţului, având drept punct de plecare Râmnicu Vâlcea, vom participa la un inedit "drive-test" la roata unui olar renumit din Horezu. Apoi vom face o incursiune pe fundul fostei Mări Sarmatice, la Costeşti, unde au mai rămas intacte doar nişte stânci şlefuite de timp în forme bizare, numite Trovanţi. Un sejur în această zonă este incomplet dacă nu vizităm măcar câteva dintre mănăstirile datorită cărora Vâlcea ocupă locul al doilea din punctul de vedere al turismului monahal din România. Aşa că vom urma întocmai îndemnul cald "Un bob zăbavă" cu care ne întâmpină, smeriţi, cei care poartă acolo "toată grija schitului". De la Mănăstirea Dintr-un Lemn, cu a ei icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, până la Cozia, Iezeru, Govora, Stânişoara, Frăsinei…
Odată scăpaţi din mrejele acestor peisaje, care te obligă, prin frumuseţea lor, să rămâi acolo măcar câte o săptămână, ne vom aduce aminte de oamenii pe care i-am întâlnit! Ca, de altfel, toţi cei care-şi duc traiul printre munţi, vâlcenii şi hunedorenii cu care am avut de-a face ridică locuirea "coclaurilor" la rang de ştiinţă - a supravieţuirii cu resurse puţine, a respectului pentru natură. ştiinţă care s-a transmis, din negura vremurilor, prin tumultuosul tăvălug al generaţiilor, până la oamenii zilelor noastre şi ai celor ce vor veni.