Preşedinta unei organizaţii pentru drepturile copiilor: Tot ce mişcă în sistemul public este mânat de un singur instinct: propria siguranţă şi bunăstare

Mai mulţi activişti şi activiste pentru drepturile omului scriu despre drama fetelor dispărute şi apoi ucise de criminalul din Caracal. Mădălina Maria Turza, preşedinta Centrului European pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi a postat despre impostura şi corupţia din sistem şi desprecum birocraţia a înlocuit educaţia.

Consilier educaţional şi preşedinta unui ONG pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi, Maria Mădălina Turza scrie despre cum corupţia şi incompetenţa pot fi înlocuite doar cu educaţia. „DISOLUŢIA UNEI SOCIETĂŢI

Nu am sa comentez despre cazul fetei din Caracal pentru că mi-e scârbă de păreri, părerisme, revolte pe Facebook şi oportunismul şacalilor care fac din acest nou caz un vagon pentru a-şi împinge agendele personale.

Vreau doar să spun din experienţa de aproape 20 de ani că aproape tot ce mişcă în sistemul public este mânat de un singur instinct: propria siguranţă şi bunăstare. Odată ajunşi într-o funcţie publică, fie că este secretara la "cabinetul" (aşa le place să spună, chit că e o structură cu 10 oameni) unui îmbuibat, fie că e demnitar, poliţist, specialist, consilier, referent sau ORICE, singura raţine este aceea de a fi el acoprit de hârtii. SĂ NU-I INCUMBE: de la un amărât de raport de concediu, la un raspuns la o adresă.

Ştiţi câte semnături are în spate un căcat de răspuns pe care îl primeşti de la MAI sau altă instituţie publică? Minim vreo 4, maxim vreo 12: lucrătorul care o întocmeşte după ce a aşteptat vreo 5 zile şi s-a perpelit cu ea pe birou şi a oftat cât are de muncă, un şef de birou, un şef de serviciu, un director. La astea se pot adăuga dupa caz "avize" şi puncte de vedere necerute de nicio procedură, de altfel, de la structuri ale aparatului central al MAI, unde se reia parcursul descris mai sus.

Pentru o fucking hârtie. Ca să nu incumbe cuiva clar. Ca sa se disipeze responsabilitatea.

Dacă faci sau vrei altfel, esti izolat si incet incet scapa de tine.

Scopul major al oricarui director este "să meargă bine hârtiile pe flux", să se respecte "termenele" alea de formă.

Niciun funcţionar nu înţelege că scopul mare al muncii sale nu sunt HÂRTIILE, sunt OAMENII. Fie că vorbim de copii, victime de tot felul, cetăţenii români în general.

Toţi ştiu că "trebuie sa meargă pe burtă", să nu facă valuri. Pentru că scopul lor e să ia mizeria aia de bani în fiecare dată de 14 a fiecărei luni.

Nu contează că mulţi văd nedreptăţile, nepotismele, curvăsăria, incompetenţa crasă. Toţi văd şi ştiu. Vă garantez. Dar toţi tac.

Pentru că asta a fost singura lecţie care ne-a dat-o istoria asta nenorocită a ţării asteia.

Şi ştiti ceva, dacă i-ai da pe toţi afară, prin absurd, şi i-ai aduce pe alţii şi pe cei care azi se bat cu pumnul în piept de pe margine, TOT LA FEL AR FI.

Pentru că problema e în noi. În vidul de VALORI în care am fost crescuţi şi educaţi.

Este simptomul subdezvoltării.

NU avem nevoie de mai multe legi şi proceduri.

Avem nevoie de EDUCAŢIE BAZATĂ PE VALORI.

VALORI UMANE.

Şi, DA, astea se învaţă. NU la olimpiade”, încheie Turza postarea.