Analiză Practica pierdută din comunism, din cauza căreia nu se mai construiește la fel de eficient. Termenii, interpretați după bunul plac de urbaniști și politicieni

Dispariția dicționarelor tehnice după Revoluție a lăsat loc unor concepte urbanistice preluate din documente europene, dar insuficient definite și interpretate diferit de politicieni și specialiști. Doi experți avertizează că termeni precum „regenerare urbană” și „permeabilitate” ajung să fie folosiți fără un sens comun, iar această ambiguitate poate duce la proiecte urbanistice incoerente și decizii care nu răspund nevoilor reale ale orașelor.

Pierderea vocabularelor controlate din perioada socialistă ține pe loc marile proiecte urbanistice Foto: Freepik

Andrei Mitrea, membru al echipei de elaborare a Planului Urbanistic General București, a explicat modul în care pierderea exercițiului lexicoanelor tehnice după anii ’80, urmată de dispariția completă a dicționarelor urbanistice și de arhitectură după Revoluție, a permis pătrunderea neadaptată în legislația românească a unor concepte-umbrelă din documentele europene, metafore care par ușor de înțeles, dar pe care fiecare politician sau urbanist le poate interpreta diferit. 

„Exercițiul scrierii dicționarelor a început să se piardă prin mijlocul anilor ’80. Beneficiilul mare al dicționarelor din perioada aceea era legate de partea strict tehnică, suficient de clară. Și erau la intersecția între arhitectură și urbanism – aveam de la terminologia arhitecturii, până la sistematizarea urbană și rurală. În anii ’90, aceste dicționare au dispărut cu desăvârșire și, mai ales după aderarea la Uniune, am fost martorii unui influx de metafore, de concepte-umbrelă, care apăreau în documentele europene programatice și erau preluate parțial sau complet în legislația românească, fără să fie și adaptate.

Nemaiavând exercițiul lexicoanelor, ele au intrat în acte normative, au intrat în proiecte, au intrat în planuri, care au fost preluate fără un simț critic. Și multă vreme toxicitatea metaforelor de umbrelă este că par ușor de înțeles de oricine, cu singura problemă că fiecare înțelege ce vrea”, a explicat Andrei Mitrea, pentru „Adevărul”, la evenimentul de lansare al noii ediții Friendly City Index.

Urbanistul a detaliat modul în care dispariția vocabularului controlat din practica de proiectare și planificare a lăsat locul unor termeni proveniți din documente europene și din cercetarea academică, insuficient clarificați înainte de a ajunge în practica curentă. 

„Diferența majoră pe care o văd între practica socialistă și practica actuală – pe care am observat-o și în primele schițe ale codului patrimoniului – este că în perioada socialistă se lucra aproape întotdeauna cu vocabulare controlate. Acestea erau controlate prin glosarul de la final sau prin dicționarul folosit de toată lumea. Acum, exercițiul de lucru cu vocabularul controlat aproape a dispărut, iar mie mi se pare o pierdere foarte mare din practica de proiectare și de planificare. Nevoia de vocabular controlat este cu atât mai mare acum, cu cât primul val de termeni s-a încheiat, iar acum influxul s-a diferențiat pe două filoane: cel  european sau internațional și cercetarea academică, de regulă de proastă calitate. De ce?

Pentru că în cercetarea academică există acum o obsesie pentru inventarea de termeni, menită să etaleze originalitatea, iar o parte dintre aceștia ajung în practica curentă de proiectare și de planificare fără a fi suficient clarificați, pentru că au apărut, de exemplu, într-un articol din 1997. Astfel, avem două filoane care continuă să alimenteze vocabularul, iar cel academic pare să contribuie cel mai mult la vocabularul profesional de execuție, în timp ce filtrul profesional al vocabularului controlat este folosit, aș spune, foarte rar”, a mai precizat Andrei Mitrea.

De asemenea, urbanista Cristina Pavelescu, din Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană București, exemplificat modul în care termeni precum „regenerare urbană” sau „permeabilitate” ajung să fie interpretați arbitrar în administrație și politică, ceea ce face dificil de stabilit ce înțeleg efectiv decidenții prin ei. 

„Din experiența noastră, fiecare persoană din administrație sau din politică interpretează termenii cum dorește. Să ne uităm, de exemplu, la termenul de „regenerare urbană” – toată lumea are câte un val, la câte 2 ani în care popularizează ideea asta indiferent de ideologia politică și îmi e greu să cred că majoritatea înțeleg la ce se referă. Acum, la modă, de exemplu, este termenul „permeabilitate”, care se referă la infiltrație, la infiltrarea apei ca să poată să fie recirculată. Însă unii politicieni au impresia că „permeabilitate” înseamnă parcări subterane, ceea ce nu are legătură”, a explicat și urbanista Cristina Pavelescu, de la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană București.

Pentru rezolvarea acestei probleme, arhitecta Maria Duda, alături de urbaniștii Cristina Pavelescu și Andrei Mitrea, au prezentat ca soluție înființarea unui nou institut care să reunească principalii specialiști din domeniu din țară, pe modelul fostului Institut Proiect București.

Aceștia au dat ca exemplu Institutul de Dezvoltare din Praga (IPR), care a rezistat în Cehia și după trecerea la capitalism. IPR a rămas principalul organism conceptual al administrației pragheze în materie de arhitectură, urbanism și dezvoltare urbană. Finanțat de municipalitate, acesta elaborează documente strategice și de planificare teritorială, studii privind transportul, infrastructura, locuirea și spațiile publice și reprezintă orașul în procedurile de planificare.

Soluția a fost oferită în cadrul lansării de către Bolt a noii ediții Friendly City Index, un survey pe 11 țări, inclusiv România, axat pe cum se simt locuitorii în orașele unde trăiesc.

Friendly City Index este o bază de date internațională care evaluează orașele din Europa Centrală și de Est din perspectiva oamenilor care trăiesc în ele. Inițiativa se bazează pe datele și expertiza Bolt, și este deschisă pentru colaborări cu experți independenți și din mediul academic. Scopul proiectului este să le permită cetățenilor să compare cum se simt și ce experiențe au în orașul lor față de alte orașe.

Cum a dispărut, după Revoluție, institutul care a reconstruit Bucureștiul pe vremea comunismului

Institutul Proiect București, înființat în 1953, a fost una dintre principalele instituții de proiectare și urbanism din România, responsabilă de conceperea ansamblurilor de locuințe, a clădirilor publice și a unor documentații de sistematizare a Capitalei. În perioada de maximă dezvoltare, instituția a reunit peste 2.500 de specialiști din domenii precum arhitectura, structurile de rezistență, instalațiile și infrastructura edilitară, permițând coordonarea proiectelor complexe în cadrul aceleiași organizații. Moștenirea sa tehnică include documentații pentru blocuri, școli, spitale și rețele de utilități, dar activitatea institutului trebuie privită și în contextul politic al regimului comunist, ale cărui politici de sistematizare au dus inclusiv la demolarea unor cartiere istorice. 

Dispariția institutului nu a fost un eveniment unic produs imediat după Revoluție, ci rezultatul unei transformări instituționale și economice. În 1990, Institutul de Proiectare „Proiect București” a fost desființat ca instituție publică, iar patrimoniul și activitatea sa au fost preluate de societatea comercială Proiect București SA, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1191 din 9 noiembrie 1990. Ulterior, privatizarea, restrângerea activității, plecarea specialiștilor și vânzarea sediului au contribuit la declinul organizației, o parte dintre foștii angajați continuând activitatea în firme proprii. Potrivit unei relatări publicate de o fostă angajată, societatea a fost vândută în 2007, iar activitatea rămasă s-a încheiat în jurul anului 2012. 

Necesitatea unei instituții similare ține de capacitatea statului de a coordona dezvoltarea urbană pe termen lung, de a corela locuințele cu transportul și utilitățile și de a păstra expertiza tehnică necesară renovării clădirilor existente. 

O alternativă funcțională ar putea fi consolidarea instituțiilor publice de planificare urbană și a capacității tehnice a primăriilor, în colaborare cu institutele de cercetare și firmele private. Un prim pas practic este valorificarea arhivei istorice a Proiect București, care însumează aproximativ 66.000 de dosare recuperate de Primăria Capitalei și care pot sprijini identificarea soluțiilor tehnice pentru consolidarea și reabilitarea clădirilor.