Pleaca Nasu', raman nasii

Mai avem de asteptat doar doua zile pana vom afla numele celui care va conduce Federatia de Fotbal in viitorii patru ani. Candidatii sunt bine cunoscuti, Mircea Sandu si Gica Popescu, primul fiind

Mai avem de asteptat doar doua zile pana vom afla numele celui care va conduce Federatia de Fotbal in viitorii patru ani. Candidatii sunt bine cunoscuti, Mircea Sandu si Gica Popescu, primul fiind exponentul vechilor structuri, pe care le pastoreste de 15 ani, iar celalalt al ideii de schimbare. Problema nu este insa cine va castiga alegerile din 21 noiembrie, ci ceea ce va reusi viitorul presedinte sa faca pentru a destrama un fotbal gaunos, cladit pe relatii si interese de grup. Prin federatie se spune ca Nasu' va primi cel putin 200 de voturi la Adunarea generala de la cei aproape 300 de electori. Asadar, victorie lejera pentru Nasu'. Ce se va intampla in acest caz? Raspunsul este simplu: nimic. Vom asista neputinciosi la alte campanii de calificare ratate in lipsa unor jucatori de geniu, stadioanele vor arata la fel ca acum, adica jalnic, iar numarul de fotbalisti legitimati va continua sa scada, asa cum se intampla din 1990 incoace, de cand Sandu a pus mana pe putere la FRF. Daca va castiga Popescu, atunci putem avea o problema. ,Baciul" va trebui sa se ia la tranta cu oamenii din sistem, al caror interes este doar sa-si conserve privilegiile. El va scapa de Nasu', dar da de alti o suta-doua de nasi. Daca nu-i dovedeste, ,Baciul" risca sa devina o simpla marioneta, manevrata abil de oamenii lui Mircea Sandu. Am avut parte de o campanie electorala murdara, presarata cu lovituri sub centura si cuvinte grele, protagonistii uitand ca, atunci cand echipa nationala avea rezultate, amandoi vasleau in aceeasi barca. Popescu a intrat in lupta avand de partea sa o cariera exemplara, o imagine fara pata si simpatia suporterilor. Insa acest lucru nu conteaza aproape deloc, pentru ca fanii nu au drept de vot. ,Baciul" a venit cu un program ambitios, coerent, s-a comportat ca un adevarat politician. A luat judetele tarii la pas, a discutat cu oamenii, incercand sa castige cat mai multi adepti. Doar in privinta relatiilor cu fratii Becali, de care il leaga nu doar o veche prietenie, ci si afacerile din trecutul nu prea indepartat, a fost mai putin convingator. Exista temerea ca in spatele fostului capitan al nationalei ar sta tocmai cei doi impresari, care si-ar largi sfera de influenta daca Popescu ar ajunge presedinte. Or, conducatorii cluburilor tocmai de asta se feresc, ca dracul de tamaie. Abia dupa ce Giovanni si Victor au scapat haturile, vezi atacurile din ultimul timp la adresa lui Prunea, Lupescu sau Paszkany, ,Baciul" a incercat sa se delimiteze de ei, constient ca acestia ii fac mai mult rau decat bine. De partea cealalta, Sandu a intrat mai tarziu in cursa. Programul sau, scris parca pe genunchi, nu aduce nimic nou, iar vizitele in teritoriu nu l-au interesat, pentru ca acolo lumea il cunoaste foarte bine. Campania a fost orice, numai lupta de idei nu. Si asta deoarece firele nevazute care il leaga pe Sandu de baronii locali ai fotbalului sunt la fel de trainice ca si pana la aparitia contracandidatului Popescu.