Peru: Calea Luminoasă şi drogurile

De inspiraţie maoistă, Calea Luminoasă s-a distins drept cea mai feroce şi mai sângeroasă mişcare revoluţionară din întreaga Americă Latină.

Reapariţia Căii Luminoase, gruparea care a semănat teroare în Peru, în anii 1980 şi 1990, riscă să provoace conflicte în ţară. Întărită de alianţa încheiată cu narcotraficanţii, reprezentanţii mişcării de gherilă şi-au făcut reapariţia în sudul ţării, pe valea fluviilor Apurimac şi Ene. Obiectivul lor nu mai este înlocuirea «instituţiilor burgheze» cu un regim comunist rural. În ultimele luni, ei încearcă să lustruiască blazonul ideologic al grupului, conferind alura unui «război popular»” luptei pentru stapânirea «drumului drogurilor». 

Operaţiunea lansată de guvern pentru contracararea noii Căi Luminoase a fost botezată „Excelencia 777“. Este vorba despre cea mai importantă operaţiune militară din ultimii zece ani, în Peru. A debutat în august 2008, iar acum se simte nevoia mai multor fonduri. Din ianuarie, 32 de militari şi-au pierdut viaţa în ambuscade. Autorităţile admit că gruparea ar putea număra deja 600 de membri, dublul recunoscut până acum.

De inspiraţie maoistă, Calea Luminoasă s-a distins, în multitudinea de grupări apărute în regiune pe vremea războiului rece, drept cea mai feroce şi mai sângeroasă mişcare revoluţionară din întreaga Americă Latină. A numărat cândva 10.000 de membri şi a ucis 35 000 de persoane între 1980 şi 1999, adică o medie de cinci asasinate pe zi. Potrivit unor anchete, această gherilă comunistă fanatică s-a transformat, după arestarea, în iulie 1999, a lui Oscar Ramirez Durand, zis «tovarăşul Feliciano»- şeful mişcării- într-un grup de narcotraficanţi. Între 1992 şi 1999, Durand a luptat contra armatei şi a miliţiilor paramilitare locale, ignorând ordinele liderului fondator al grupării, Abimael Guzman, aflat în închisoare, care voia să facă pace cu guvernul lui Alberto Fujimori.

Sub influenţa «tovarăşului Jose», noul lider Víctor Quispe Palomino, mişcarea a strâns legăturile cu narcotraficanţii. Mai întâi «senderiştii» au asigurat paza plantaţiilor de coca şi a celor care transportau cocaina. După ce au primit întăriri, în 2003, membrii grupării au răpit 71 de muncitori de la o societatea argentiniană. Apoi, acţiunile Căii Luminoase au devenit mai degrabă economice decât politice. Gruparea s-a lansat în producţia de coca, incitând fermierii să-şi părăsească culturile şi să devină furnizori. Cu banii obţinuţi pe droguri, cumpără arme şi uniforme.  

După pierderile suferite  de armată, opinia publică face acum presiuni tot mai mari ca guvernul să găsească o soluţie de «îndiguire» a gherilei.