Pe frontul reîntregirii, jandarmii făceau afaceri

În spatele frontului Unirii de la 1918, situaţia era propice afacerilor speculative. Implicarea jandarmilor în astfel de "tunuri" cu grâne sau cu lemn devenise aproape un fenomen.

În spatele frontului Unirii de la 1918, situaţia era propice afacerilor speculative. Implicarea jandarmilor în astfel de "tunuri" cu grâne sau cu lemn devenise aproape un fenomen.

"Căpitanu'de istorie", Florin Şinca, este unul dintre cărturarii care nu fac rabat de la sinceritate, chit că istoria noastră, ca toate celelalte, surprinde şi fapte reprobabile. În episodul de azi (XXV), căutătorul faptelor de altădată va reda câteva fragmente din notele poliţieneşti ale perioadei participării României la Primul Război Mondial. Sunt crâmpeie care ajută la înţelegerea mai profundă a vremilor de-atunci.

La 17 ianuarie 1918, poliţaiul Popovici telegrafia autorităţilor române, anunţând prinderea lipoveanului Vasile Ieftemie Vidusca, din comuna Lespezi, judeţul Iaşi, pe când punea dinamită la capul de pod de cale ferată între Paşcani şi Lespezi.

Interogat, afirmă că explozivul îl are de la un "binevoitor" soldat rus. Tot în această perioadă se constata cum evreii din Lipcani s-au înarmat cu arme cumpărate de la trupele maximaliste plecate la Bălţi şi Smerinca. Nota poliţienească evidenţiază că ei erau ostili şi făceau propagandă contra românilor.

Câteva zile mai târziu, mai precis la 12 februarie 1918, poliţiştii constatau cum trupele austriece ocupaseră vechea frontieră între Basarabia şi Bucovina, reuşind să pătrundă în localitatea Mamaliga spre Lipcani. Se semnala că bolşevicii fac propagandă intensă printre locuitorii români din Basarabia, pentru a-i determina să lupte contra Armatei Române.

Unii pe front, alţii la trai pe vătrai

Prin nota 2591/20 decembrie 1917, adresată directorului Poliţiei şi Siguranţei Generale (aflat la Iaşi), şeful Brigăzii Speciale de Siguranţă Roman, Gheorghe Dumitrescu, raporta despre informaţiile culese de agenţii "no. 289 şi 338".

Redăm: "Cu ocazia armistiţiului, s-a acordat la unii soldaţi români de pe front permisii pentru a veni pe acasă; aceştia, venind şi văzând că din gospodăriile lor lipsesc vitele cum şi alimentele cari au fost ridicate de jandarmi, sunt foarte nemulţumiţi şi amărâţi în sufletul lor că averea lor compusă din boi, vaci, cai, porci, păsări, porumb, grâu, orz etc. a fost cu totul rechiziţionată. Aceasta o discută cu toţii între ei, spunând că nu le-au mai rămas decât pereţii casei goi, căci la mulţi le-a rechiziţionat şi pânzeturile pe care le-a avut prin casă".

Deocamdată, soldaţii nu protestau şi nu trecuseră la ameninţări, însă aceste manifestări nu erau excluse. Având în vedere importanţa informaţiei ("Secret"), rezoluţia directorului general al Siguranţei, Iancu Panaitescu, a fost următoarea: "Raportat - Notă Dlor Prim Ministru şi Ministru de Război".

Lemne de speculă

La 12 ianuarie 1918, agentul 338 din cadrul Brigăzii Speciale de Siguranţă Roman informa că la cântarul primăriei a observat mai mulţi ţărani şi 30-40 de căruţe cu lemne. Chestionaţi, sătenii au relatat că "au fost scoşi forţat de către jandarmii din mai multe comune şi le-a impus să aducă lemne din pădure, la Roman, pe motivul că lemnele sunt pentru ofiţerii din garnizoana locală".

N-ar fi fost nimic însă, "aceste lemne au fost vândute la diferite persoane particulare, majoritatea evrei, la preţuri fabuloase". Printre cei folosiţi la corvoadă, Mihai Anton şi Gurg Mantonio din Răchiteni, Lucaci Tamaş şi Andreiaşi din Tămăşeşti, Vasile Onişor din Doljeşti, Vasile Spătaru, Gheorghe Andronache şi V.C. Chiriac din Boghicea.

De multe ori, ţăranii erau scoşi cu caii în lapoviţă, nu aveau ce să mănânce timp de 24 de ore, unii erau "bătrâni care plângeau spunând că au ajuns robi jidanilor". "Ca dovadă că la mijloc nu este decât o afacere puţin curată, este faptul că, în aceeaşi seară, agentul a fost chemat de o anume doamnă Lupu, cu magazin de curelărie, care, spunând că vine din partea lui Leizer (beneficiarul afacerilor oneroase), i-a promis câteva căruţe de lemne, numai "să nu mai spun nimănui ce am auzit de la ţărani". Act destul de rarisim în breasla poliţienească, agentul a refuzat!

Jandarmii exportă grâne!

Unul dintre puţinii politicieni români care au lăsat posterităţii pagini în care au descris şi mizeria din viaţa politică românească este boierul de la Breasta, Constantin Argetoianu - foto - (născut în 1871 la Craiova şi mort în 1952 în puşcăria de la Sighet). Graţie lui ştim că, în vreme ce soldaţii români nu aveau uneori nici măcar bocanci şi se deplasau spre front mai mult pe jos, miniştrii şi parlamentarii şi-au transportat la Iaşi butoaie de vin şi felurite bunătăţi.

Unul chiar a atins culmea nesimţirii: a dus cu trenul ficuşii consoartei! O notă poliţienească din 1917 consemna: "Se zice că Poliţia de Siguranţă a noastră ar fi printre cele dintâi din ţară şi de asemenea se crede că în momentele critice prin cari trece ţărişoara noastră s-ar fi luat măsuri". În realitate, în judeţul Gorj se aflau poziţii strategice nepăzite, se făcea "comerţ de speculă cu grâne", ajungându-se până acolo încât, un căpitan de jandarmi exporta grâne.